SPERANTELE VIETII 2010

Ciurezu Mariana · Trimis: 16/07/2009 15:04 Titlul subiectului: Un fir de iarbă

Abia ieşi din huma neagră,
plăpând, firav, un fir de iarbă.
Privii mirat, în jur să soarbă
căldura, ce-l înconjoară.
Atâta soare şi lumină
şi din înalt, pe loc primi
cu adâncă sete o înghiţi,
o picatură bună, plină,
din roua caldei dimineţi.
-Ce răcoare ce-mplinir,
ce viaţă dulce, fericire,
de-aş avea vreo noua vieţi !
gândea bietul fir de iarbă,
fără a bănui pârjolul,
ce-i va frige trupuşorul,
când după-amiaza va veni,
şi soarele va străluci...
Spre seară, vlăguit şi ofilit
sătul de arşiţa uscată
se întrebă dintr-o dată:
- am eu oare acum viaţă?
_________________
Clipele se răspândesc asemenea petalelor răsfirate de adierea fugară a vântului, şi cu fiecare petală care zboară , înca o clipă trece ireversibil spre nicăeri... şi cu ele , puţin câte puţin şi noi ...