 |
SPERANTELE VIETII 2010 Poeti care vor participa la volumul SPERANTELE VIETII 2010
|
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 19/06/2009 17:16 Titlul subiectului: Trandafirule Galben |
|
|
Trandafirule galben,
Eşti rază din nimbul solar,
Eşti miracol divin întrupat,
Nu vreau să te culeg,
Ci frunte-aş vrea să-mi aşez
În căuşul petalelor tale,
Delicate, fragile, suave.
Să-nchid ochii şi să inspir
Parfumul-misterul sublim.
În amfora inimii aş aduna,
Esenţa nemuririi. Aş căuta
O picătură de rubin
Strălucitoare, pe galben-auriu.
Trandafirule galben,
Nu vreau să te culeg,
Vreau doar să-mi contopesc
Inima, cu rubinul, auriul,
Speranţa şi visul-sublimul. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:35 Titlul subiectului: Poem în trei părţi |
|
|
1.Drumul vieţii
Iată-mă
Străbătând cărările vieţii,
Uneori fricoasă,
Prudentă alteori,
Dar şi curajoasă la nevoie.
Îmi sunt tovarăşi
Învăţăturile străbune
Şi cele zece porunci
Lui Moise dictate.
Ţinta
E Lumina
De la capătul tunelului
Şi idealul
Ce-mi dă puteri
Pe drumurile vieţii
Să înaintez.
2.Libertatea de a alege
Deşi părem asemănători
Cu fraţii noştri de sânge,
Dumnezeu
A lăsat fiecăruia libertatea
Să-şi aleagă Calea
Şi tăria de a decide
Cum să-şi trăiască viaţa.
Unii
Iubesc necondiţionat
Alţii,
Cei care nu vor să dăruiască,
Săracii în sentimente
Se înfruptă
Precum trântorii
Din mierea... dragostei.
3.Spre Câmpiile Elisee
Drumul este istovitor,
Dar şi bucuriile călătoriei
Sunt nemăsurate..
Nu-i timp să leneveşti,
Munţi, văi şi stânci,
Sunt praguri de trecut,
Până să ajungi la
Câmpiile Elisee,
Unde ne-aşteaptă odihna,
Odihna veşnică... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:47 Titlul subiectului: Doar un ecou... |
|
|
Cu-nşelătoare talazuri
Te cheamă marea-n depărtări,
Promisiuni ispititoare-ţi face,
Ca să porneşti pe ale ei cărări.
Iubitule,
Tu nu auzi
Că pescăruşii ţipă?
Tăcerea mării
Furtuna
din adâncuri o ridică.
E nestatornică marea,
Iubita mea,
De m-aş încrede-n ea,
Aş pierde ce am mai de preţ,
Dragostea ta.
Iubito,
Marea cu amăgitoarele ei valuri
Vor rămâne doar ecou
În inima mea.
Doar un ecou... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:49 Titlul subiectului: Legământ |
|
|
Atât de pătimaş îţi sorb privirea
Când ochii tăi îi întâlnesc pe ai mei,
Că mi se pare o minune
Că ochii tăi mai sunt ai tăi.
Şi o minune mi se pare,
Că nu m-am ars, nu m-am topit
De-atâta foc
Când mi-ai şoptit:
"Eu cred că suntem hărăziţi"!
Şi, inima-mi orfană până ieri,
E umplută astăzi de iubire,
De visări.
Tu eşti Izvor,
Eu sunt Pământ,
Şi una suntem: Legământ! _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:50 Titlul subiectului: Dragostea |
|
|
Dragostea
Este un fluture,
El zboară din floare-n floare,
Iubind toate florile
Pe care le sărută.
Dragostea
Este ca un fluture.
Dacă-l vei strânge prea tare,
Îi vei zdrobi trupu-i plăpând
Şi aripa-i de catifea…
Eliberează-l,
Şi va trăi! _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:52 Titlul subiectului: Sămânţa....Stânca |
|
|
De teamă,
M-am încătuşat pe-o stâncă
La fel ca Prometeu.
Am plâns
Cu inima tremurătoare,
C-am fost înfrântă.
Dar,într-o zi, a răsărit
Pe stâncă, lângă mine,
Cerească floare,
Albă, argintie,
Numită gingăşie.
Sămânţa ei,
De îngerul Nădejdii
A fost semănată,
În sufletu-mi ascunsă,
Timidă şi sfioasă,
Alături de povaţa mamei,
Sămânţa a fost semănată,
Când am plecat de-acasă.
Suava-i floare
Durerea îmi alină,
Căci astăzi, în toată lumea,
Gingaşa floare dăruieşte
Rodul dulce al Milei şi Iertării
Scăldate în Lumină.
Acum, sunt sigură
Că nu am fost înfrântă,
Ci purificată
Şi,
Apoi re-născută
De sămânţa nădejdii
Din floarea argintată. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:53 Titlul subiectului: De iubire... |
|
|
Iubite,
Eu ştiu că tu m-aştepţi
Şi numeri paşii
Ce mă aduc la tine.
Iubirea
Îmboboceşte în inima ta,
Precum floarea de lotus.
Bucuria revederii
Înfloreşte,
Într-un năvalnic extaz,
O dulce furtună de sentimente.
Şi, cu cât mă apropii,
Cu atât mai veselă
Mi-e inima,
Ce dănţuie în lumina Curcubeului.
Din viaţă în viaţă,
Străbătând mileniile
Floarea inimii
Îşi desface corola-i virginală
În jurul căreia
Galaxiile se rotesc.
Universul meu
Este o luminoasă primăvară,
Un fir de lăcrămioară,
Ce-mi alină sufletul
Timid şi ascuns
După norul ce-l umbreşte.
Iubirea ta
Bobocul dragostei
Îmi deschide,
Petală după petală,
Înşirând mărgăritare
Pe verdele speranţei.
Tot ce am avut
Ţi-am oferit cu dărnicie,
Păstrând pentru mine
Răsuflarea zefirului,
Când adie primăvara.
Iubite,
Păstrează
Mărgăritarele înflorite,
Pe lujerul delicat
Ce-şi pleacă fruntea către tine,
Cu gingaşă sfială. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:54 Titlul subiectului: La Şcoala Pământului |
|
|
La Şcoala Pământului,
Unde am venit să învăţ
Dăruirea,
Răbdarea,
Compasiunea,
Şi
Iubirea necondiţionată,
Profesorii
Nu-şi pregătiseră lecţiile...
Ei
Doar preluaseră concepte învechite,
Altele decât legile sacre ale Universului.
Multe veacuri am pierdut
Să ni le însuşim...
Între timp,
Am uitat a zbura,
Am uitat ce-i Iubirea...
Astăzi
Se fac întreceri păgâne
Între îngerii-copii,
Ca între gladiatori,
De parcă
Nu şi-ar avea fiecare
Darul şi Învăţătura
Primite de la Tatăl Ceresc. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:56 Titlul subiectului: Zborul |
|
|
Am fost
Două suflete-surori
Crescute pe receptacolul
Aceleiaşi flori de răsură,
Pecete pe-o gură de Rai...
Când au pornit să zboare
Pe Cerul fără de hotare
Pasăre sălbatică,Spiritul tău,
Şi-a continuat zborul printre Galaxii,
În timp ce...
Eu
Am coborât pe Pământ,
Unde m-am încarnat,
Dobândind trupul drept adăpost.
Scris mi-a fost
Să urc pieptiş cărările vieţii
Târându-mă, adeseori...
Astfel
Am pierdut deprinderea Zborului,
Precum
Bătrânul pe cea a mersului
Având
Umerii împovăraţi de zgura vieţii.
Din Tării,
Pasărea-soră mă îmbie
Cu Lumina şi Muzica sferelor,
Cu Ploaia şi Curcubeul.
Eu
Nu-mi pot părăsi încă
Haina Spiritului
Pentru că am uitat Zborul,
Şi
Mi-e teamă de Libertate.
Colivia trupului îmi dă
Siguranţa iluzorie
A Existenţei.
Dar când gongul va bate,
Şi îndată ce Clipa cea mare va sosi,
Cu tine,
Sălbatică-pasăre
Voi reînvăţa
A zbura înspre Tării. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 13:59 Titlul subiectului: Metamorfoza |
|
|
Mi se schimbă viaţa?
Sau
Eu îmi schimb percepţiile?!
E drept, nu mă mai grăbesc,
Agale merg, admirând tot ce întâlnesc
Pe Cale…
Când Soarele apune,
Apropierea Nopţii
Nu mă mai înspăimântă ca altădată,
Când teama de coşmaruri
Mă ţinea trează până în zori.
Stau în vârful Copacului Lumii,
Arborele Vieţii
Privind cu claritate
Tot ceea ce mi se înfăţişează.
Rând pe rând, visele mele
Au ajuns realitate,
Unul câte unul.
Timpul nu mai este stăvilar,
Ci aripă cutezătoare în zbor.
Viaţa mea s-a schimbat,
Dând sens efemerei mele existenţe.
Când privesc în jur
Mă simt ca în Rai...
Am descoperit sensul iubirii.
Să-l descriu în cuvinte,
Nu am grai,
Dar, privindu-mi ochii,
Vei înţelege:
Iubirea se scaldă în ei,
În irişii mei de smarald! _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:00 Titlul subiectului: Azi |
|
|
Azi
sunt petala florii de cais,
Vântul sprinţar de primăvară
Mă poartă într-un dans neînţeles
Pe ape unduioase spre îndepărtata zare,
În larg de mare
Cât mai departe,
Spre zări necunoscute
Şi locuri neumblate...
Azi
soarele mă îmbie
Spre cugetare,reverie,
Sunt ciocârlia cutezătoare
Ce se apropie de soare,
Ducând cu sine-un fir de iarbă
Ofrandă Soarelui...
Cobor apoi spre pământeni
O rază de Lumină
Ca dar din Cer.
Azi
sunt petala florii de cais
Ce şi-a-mplinit un vis... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:01 Titlul subiectului: Călătoria |
|
|
este calea de cunoaştere
spre altă Lume,
ce poartă în ea Misterul
şi surpriza descoperirii.
Am călătorit pe aripi argintii
urmându-mi destinul hărăzit.
Pe meridianele Lumii,
deasupra norilor am zburat,
lăsând dâra aripilor mele
prin atâtea veacuri…
Călătoria cea mai bogată
a fost înspre Soare Răsare,
Zborul ce m-a apropiat
cel mai mult de tine
Am bătut la atâtea porţi
căutând-o pe-a mea
Am rătăcit printre stele
şi prin Lumea dinafară,
Până am descoperit
Templul lăuntric
unde
Tu eşti!
Şi,
Dacă Tu eşti,
Şi eu Sunt! _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:02 Titlul subiectului: Revelaţie |
|
|
Până în ziua
În care am înflorit,
Născându-mă pe acest Pământ
Spiritul meu rătăcea
La-ntâmplare printre Galaxii.
Tu mi-ai ales copacul
Pe ramul căruia
În Primăvara toamnei
Am înflorit.
Spre bucuria mea,
Mi-ai dăruit nemărginirea albastră,
Şi, deşi atât de fragilă
Floarea gingaşă de măr
S-a preschimbat în trunchi
Trestie mlădioasă în bătaia vântului
Şi fluier duios la-ndemâna cântului,
Pe care Tu
L-ai înălţat în tării…
Doamne,
La atingerea mângâietoare
A mâinilor tale,
Inima mea îşi depăşeşte îngrădirile
Şi se revarsă în cânt de ciorcârlie.
Cum aş putea cuprinde şi păstra
Infinitul iubirii tale tămăduitoare?! _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:03 Titlul subiectului: Rugă |
|
|
Tată,
ajută-mă
să fiu ca de pildă Eşti.
Să fiu Prezenţă
în întreg Universul.
Şi
să simt fericirea Dăruirii.
Sunt...
este numele meu
întocmai ca al Tatălui
Sunt!
este Veşnicia
primită ca dar
la Naşterea mea.
Sunt! îmi spun
şi
Moartea
nu mă mai înspăimântă.
Căci
dacă Eu sunt...
Moartea nu există!
Doamne,
încerc să te ating,
dar mâna mea
nu poate cuprinde
Infinitul. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:04 Titlul subiectului: Hristos a Înviat! |
|
|
Născuţi suntem
Ca orişicare floare
Din Pământ.
Tatăl Ceresc a pus
Speranţa în noi,
Iar îngerii
Ne-au împrumutat zborul.
Domnul
Asupra noastră
Duhul a suflat
Şi am prins Viaţă.
Iată-ne
Împreună,
Bucuroşi
La marea Sărbătoare
A Învierii!
Cu Iubire-n inimi
Cântând:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Cu dragoste,
flora _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:06 Titlul subiectului: Arborele Vieţii |
|
|
REFLECŢII:
Universul este misterios,
ţesut
cu Înălţimi şi Abisuri.
Ai putea ucide
o viaţă
folosind cuvintele nepotrivite...
MAGIA CUVÂNTULUI:
"La început a fost Cuvântul,
Şi Cuvântul era la Dumnezeu
Şi Dumnezeu era Cuvântul"!
Omule,
Nu ignora forţa Cuvântului
Universul este misterios,
Pe îndată ce viaţa este fragilă.
Ai putea ucide
Folosind cu nesăbuinţă-Cuvântul.
Cuvintele sunt "magii",
Mistere
Prin care poţi Crea sau Ucide,
În aceeaşi măsură.
Şi, pentru că vieţile noastre
Sunt atât de fragile,
Fii prudent,
Atent,
Pios,
Evlavios,
În folosirea Cuvântului.
Dăruit doar nouă
De Creator.
RENAŞTEREA:
Mă rog,
Să mă nasc pe mine
În mine însămi,
Şi
Să cresc
Sfâşiind carnea
Ce mă sugrumă.
Naşterea Sinelui seamănă cu
Naşterea Cuvântului
Din Tăcerea divină,
Şi a Luminii
Din Marele Întuneric......
Am știut Durerea
Zămislirilor...
Greaua Zămislire
Din Naşterea de Sine
Mi-a adus plăceri nebănuite,
Mi-a adus bucuria
De a simţi Viaţa,
De a fi Viaţă,
Viaţa trăită!
Căderi şi Victorii
Mi-au marcat Calea,
Îngerii însă
Mi-au fost călăuze.
Am trecut,
Din etapă în etapă,
Ca şi cum aş fi urcat
Treaptă cu treaptă.
Însoţitorii s-au schimbat
La fiecare treaptă,
La fel şi prietenii... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:07 Titlul subiectului: Înaripatul albastru |
|
|
Pasărea albastră,
Pasărea
cu aripi muiate
în albastrul Cerului,
Pasarea
libertăţii şi a eliberării
ce locuieşte în vârful
arborelui lumii,
A zărit în tării
Viitorul meu.
Veghetor
al acestu spaţiu Infinit,
Ce solitar decide
Ce va fi mâine,
Îmi redă forţa
De a învinge.
În casa sufletului meu,
Pasărea albastră
Cuib şi-a înălţat.
Ea cântă pe
Ramul umărului meu,
Veghind
Totdeauna
Asupra mea. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:09 Titlul subiectului: Dumnezeu şi eu |
|
|
Nemărginită e dragostea lui Dumnezeu,
Căruia ne plângem mereu
De greutatea Crucii,
Ce ne-a fost dat s-o purtăm
Pe calea Vieţii, de El dăruită.
Dovada iubirii supreme,
Cea mai sacră iubire
Pe care Mulțimea a cunoscut-o,
A fost Crucea lui Iisus,
Ce a consimţit sacrificiul de bună voie,
Preluînd asupra sa păcatele noastre,
Care au fost şi care vor mai fi.
Atât de aproximativ de Dumnezeu mi-e inima
În Lumina iubirii lui nemărginite,
Încât mă vindec de răni şi durere,
Dragostea Lui pentru mine,
Din Eternitate vine...
Deşi trupul mi-i fragil
Precum petala gingaşă a unei flori,
Mă bucur în fiecare clipă
De fluturarea de aripe
A îngerilor din inima mea.
Dragostea lui Dumnezeu
Mi-a tămăduit inima.
Eu şi Dumnezeu
Una suntem!
În sufletul meu
Mă rog la Dumnezeu
Un serafim să-i fiu şi eu... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:10 Titlul subiectului: Darul Îngerului |
|
|
Un înger drag mi-a apărut în vis,
M-a luat de mână, şi mi-a spus:
"Viaţa nu e întotdeauna ceea ce pare,
Nici pe oameni nu-i cântări după înfăţişare:"
Mama m-a luat de mână
Şi mi-a şoptit:
"Te voi conduce în locul unde visele sunt vii,
Închide ochii şi inima-ţi deschide,
Te vei redescoperi pe tine."
Ea m-a condus prin Întuneric şi Lumină,
În brâul curcubeului învăluită.
Fiecare colorit e un vis ce se poate împlini,
M-a condus aievea printre galaxii,
Apoi am ajuns într-o grădină,
Mângâiată de o boare divină.
Mama mi-a spus cu vorbă blajină:
"Priveşte copacii şi florile,
Miroase şi gustă din roade"!
Am privit, am mirosit, am gustat,
Şi totul era dulce, era parfumat,
Era o curgere în armonie,
Aş fi rămas acolo o veşnicie...
Îngerul m-a luat de mână şi mi-a spus:
"Toate acestea îţi aparţin, în inima ta au curs,
Visul te va conduce spre ele în fiecare noapte,
Cu visul înaripat poţi călători departe!"
***
Împart tuturor, din a sufletului grădină,
Visele dulci de Iubire şi Lumină,
Pentru că îngerul mă conduce, în fiecare noapte,
Pe tărâmuri necuprinse şi îndepărtate,
Unde Mama-înger îmi revarsă în inimă
Căldură, Armonie şi multă Lumină.
partea a 2-a
Văzându-mi lacrima
Ce printre gene s-a strecurat,
Îngerul a venit, şi m-a-ntrebat:
-"De ce eşti tristă"?
-"Sunt singură, i-am răspuns,
Şi-un dor profund de tine m-a străpuns".
Cu ochii ei duioşi,
M-a-mbărbătat,
Şi mi-a destăinuit:
"Dumnezeu
Mi-a îngăduit să-ţi şterg lacrima,
Şi să-ţi spun că întotdeauna
De îngeri eşti înconjurată,
Că singură nu vei fi niciodată.
Deschide-ţi inima!"
La piept m-a strâns cu drag,
Zicându-mi:
"Copilul meu,
Îngerii sunt pretutindeni.
Atunci îndată ce te simţi rătăcit,
Îngerul poate fi străinul întâlnit,
Ce-ţi zâmbeşte arătându-ţi drumul.
Poate fi privat de vârstă, poate avea riduri.
Îngerii pot fi pretutindeni,
Se pot deghiza în prieteni,
Sau "aşa-zişii" duşmani,
În fraţi, surori sau proprii copii.
Doar în Lumină ei călătoresc,
Cu misiuni dumnezeieşti,
Abătându-ţi paşii
Când eşti aproximativ de abis,
Orientându-te pe cale
Aşa cum ţi-a fost scris.
Când vei deschide ochii,
Toate acestea le vei zări,
Oriîncotro vei privi!
"A venit vremea să plec..."
Am început a plânge şi m-am trezit
Şi am văzut că, cum ar fi de rapid a venit,
La fel de repede m-a părăsit.
"Rămas bun, nu-ţi voi spune,
Pentru că în Ceruri se întâmplă o minune,
În Sferele Înalte e o întreagă lume
În care Tu şi Eu avem un loc anume..." _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 20/06/2009 14:11 Titlul subiectului: Sărutul |
|
|
Izvorul primeneşte fântâna,
Iar dorul se-ascunde-n fântână,
Precum dragostea într-o inimă.
Vânturile nopţii se îmbrăţişează tăcut,
Precum râurile în Dunăre curg.
Totul este unic!
Totul este legat!
Prin Legea Divină totul se împleteşte
Într-un mister al vieţii ce dăinuieşte.
Aura mea se interferează cu a ta
La fel cum munţii sărută Cerul,
Şi valurile se nasc unele din altele.
Razele soarelui din zori
Sărută pământul cu răcoroşi fiori,
Razele Lunii, marea sărută,
Şi roua pe flori coborâtă.
Priveşte Răsăritul!Dragostea mea
La orizont se naşte Curcubeul
Din împreunarea Soarelui cu Marea
La fel cum sărutul înfloreşte în noi.
La Asfinţit, roşul Curcubeului
Se topeşte în Mare,
Precum se topeşte zâmbetul meu
În sărutul pe care mi-l dai.
Dragostea intră pe uşa inimii mele,
Vino mai aproape!Admiră stelele
Pe Cerul luminos al inimii mele!
Sclipiri de rubin îmi curge prin vene
Când buzele noastre se ating,
Sărută-mă!
Iar, şi iar,
Până la topire... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Simina Administrator


Data inscrierii: 17/Iun/2009 Mesaje: 66 Localitate: SUCEAVA
|
Trimis: 21/06/2009 11:45 Titlul subiectului: |
|
|
Poezii pline de înţelepciunea omului care a reuşit să treacă cu bine prin valurile vieţii.
Mulţumim dragă Flora pentru aceste briliante care strălucesc în gândul tău, pline de lumină şi armonie.
[url=http://www.99poze.ro/p/820199b993202895854b9f5c45f0a2d7.jpg] [/url] _________________ Cu deosebita consideratie,
Simina S |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 30/07/2009 10:39 Titlul subiectului: Pribegia... |
|
|
ubesc Câmpia
C-o dragoste ciudată…
Mi-i dragă pacea ei
Statornic aşezată
Cu datinile-i sfinte
Din timpuri ce-au apus
În dorurile inimii
Cu toate mi s-au strâns.
Iubesc
Nopţile-i cu lună plină
Când înfloresc florile-n grădină
Iar greierii cântă de zor
La măiastrele viori.
Mi-s dragi
Dulcea legănare a pădurii
Şi a holdelor hlamidă aurie
Ce se întinde…
Cât vezi cu ochii pe câmpie,
Şi casele adunate laolaltă
Ca sfatul bătrânilor de altădată.
O, draga mea Câmpie,
Iubită mamă, drăgăstoasă
Iubesc la tine dărnicia
Şi copilăria mea frumoasă…
Adeseori, când te revăd
În ochii tăi îmi scald privirea
Şi în limbajul tainic de-altădată
Începem convorbirea.
Copilul care-am fost
Te-mbrăţişează cu dor
Apoi visează…
În vis el vede-o sărbătoare,
E hora din Poiană
Unde fete frumoase
În cozi cu câte-o floare
Vorbesc despre iubire,
Sunt vesele, dansează.
Mă simt o frunză
Ce, odată,
S-a desprins
Dintr-un bătrân stejar,
Zburând prin lume
Pe aripi de vânt hoinar…
De ger şi de-arşiţa dorului uscată
Până la Marea Neagră am ajuns
De furtunile vieţii purtată.
Am poposit pe ţărm
Unde un mândru palmier
Se înălţa semeţ
Cu frunze-n evantai.
Iar briza mării
Duios îl dezmierda.
Revăd frunza,
Apropiindu-se sfioasă
Frunza pribeagă ce
Palmierului i-a spus:
La tine-am poposit
După o întinsă pribegie
Căci de părinţi eu m-am desprins
Din fragedă copilărie.
De mică rătăcesc
Străină prin lume,
Te rog, în frunzişul tău
Aş vrea să mă-adăpostesc.
Am nevoie de odihnă…
În fiecare seară
Am să-ţi spun poveşti
Din drumu-mi cunoscute.
Sunt mândru copac
De Dumnezeu hărăzit
Spre cer să mă-nalţ,
Prin evantaie verzi
Să-i sorb Lumina.
De soare sunt iubit,
Iar marea-i cu unda rece
Zilnic, îmi scaldă rădăcina.
Vino, străino,
Adună-ţi puterea, răbdarea,
Primeşte răcoarea
Frunzişului meu,
Trecutul tău
Tu uită-l!
Străină pribeagă ai fost,
Acum eu îţi sunt adăpost,
Prieten şi umăr la greu
Eu, îţi promit, voi fi mereu. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 30/07/2009 10:47 Titlul subiectului: Mamă Câmpie |
|
|
Mă plec,
Înconvoiată
De povara dorului.
Mamă Câmpie,
Pe umerii tăi
Pădurea a înfrunzit,
Iar pe obrajii durdulii
Au înflorit şi macii purpurii
Cu măciulii-făclii,
În care se ascunde
Visul...
Ascult în tăcere
Şoaptele sufletului
Şi graiul norilor,
Când ploaia-mi vorbeşte.
Pe trupul tău
Grâul înfloreşte,
Iar prepeliţele
Cuiburi şi-ascund
La umbră de răsură.
Floarea soarelui ne-mbie
Să-i sorbim din pălărie
Spirala Infinitului –
Poarta Răsăritului.
Mamă Câmpie,
Îţi mângâi cu dor
Trupul plin de fiori,
Privesc cum înfloreşte Raiul
Pe umerii tăi...
Dorul
L-am ascuns în adâncu-ţi,
Acolo
Unde izvorăşte Lumina,
Dar şi Petrolul.
Pădurea Îţi cântă doine
Şi balade haiduceşti.
Străbunii
Te-au dăruit urmaşilor,
Şi energia ta
Le curge prin vene.
Tu stai şi-asculţi
Tropotul cailor nopţii,
Pe care-i adapă
La fântânile vieţii
Străbunii cu nepoţii,
În nopţile cu lună... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 30/07/2009 10:49 Titlul subiectului: Marinarul şi Marea |
|
|
Cu trup de nimfă
Marea şi-ascunde frumuseţea
Sub văluri argintii,
De spumă dantelată.
Cântecul mării mă ispiteşte
Precum cântecul nimfei Calypso
Vrăjindu-l pe Ulise
În drumul spre Itaca.
De nemărginirea-i albastră
Sunt îndrăgostit
Şi-i cânt în fiecare zi:
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Precum o fecioară
Pudică şi sălbatică,
Coapsele tale, din spumă clădite,
Ispitesc Cerul
De tine-ndrăgostit.
Răsuflarea ta
E adierea zefirului
Pletele-ţi verzi şi mătăsoase
Tremură-n vânt, pe ţărmuri,
Buzele tale sunt petale,
Petale de iasomie.
Te iubesc, fecioară,
Pudică şi sălbatică,
Năzuroasă fecioară!
Sunt un poet îndrăgostit,
Te-au cântat şi te vor cânta
Marinarii-poeţi.
Iar eu
Voi răspândi cântecele lor.
Ţi-am cutreierat nemărginirea
Pe puntea corabiei, privind orizontul
Alteori
Căutam cu înfrigurare Pământul,
Unde cei dragi mă aşteptau.
Mi-am petrecut timpul
Între tine şi ei.
Mi-ai purtat corabia
Precum Soarele
Îşi mână carul pe Cer,
Trecând dintr-o lume în alta.
O, Tu,
Regină în palatul de mărgean
Tu, crudă şi iubitoare Regină,
Atâtea suflete temerare
Ţi-au străbătut necuprinsul,
Mânate de curiozitatea
De a-ţi descifra hieroglifa.
Unele
Au sfârşit în abisurile tale,
Îmbrăţişate de vălurile ce te acoperă.
Din atâtea inimi,
Reîntoarse la ţărm,
A izbucnit bucuria victoriei,
Regăsirii de Sine.
Astfel,
Sufletele trezite
Ţi-au descoperit comorile,
Atât de tainic ascunse
O, Mare,
Mare acoperită de văluri,
Eu sunt poetul,
Poetul etern îndrăgostit
De frumuseţea ta magică,
De nemărginirea ta albastră. _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 30/07/2009 10:51 Titlul subiectului: Povestea marinarului... |
|
|
Cutreierând oceanele lumii,
Marinarul cunoaşte îndeaproape
Iubirea dintre Cer şi Mare.
Şoptind, el povesteşte,
Mării m-am adresat
Cu dragoste i-am vorbit:
Iubită şi sălbatică Mare,
Întindere enigmatică de smarald,
Cu pântecul viu, de doruri frământat,
Neastâmpărată, adeseori te învolburezi
Tăcută spre azur,
Cu sclipiri de-argint împodobită,
Şi agitate văluri, de ţărm strivite.
Încerc să-ţi descifrez enigma
Şi taina ce te-apasă,
Ţi-i pieptul încordat
Şi înfiorat tresaltă,
Când Cerul luminos
Te îmbrăţişează
Şi te ridică din abisala-ţi matcă,
Cu-atâta patimă.
Te- apropii, pură şi sălbatică
De cereasca-i Lumină
Ce-ţi învăluie trupul de mărgean.
Tu arzi de iubire
Şi te- aprinzi în zori,
Dar şi-n amurg,
Când vălurile flăcări par,
Iar tu eşti purpurie...
Atunci...
Cerul îţi mângâie pletele albastre,
Undele tale sunt strălucitoare diamante,
Născute din lumina stelelor lui.
Când norii învelește Cerul,
Aruncând obstacol spre-naltul azur,
Tu valuri înalţi zbuciumate,
Cu vuiet te-agiţi,
Alungând negura cât mai departe.
Norii vicleni atunci se destramă,
Iubitul Cer chipul şi- arată.
Pentru cereasca-i Iubire
Tu tremuri toată,
De teamă să n-o pierzi.
Şi tace marinarul, rămâne-ngândurat,
Însă povestea nu s-a terminat,
Între iubirea dintre Cer şi Mare,
El, Marinarul-
Îşi poartă dorurile sale... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
Flora Poet


Data inscrierii: 19/Iun/2009 Mesaje: 33 Localitate: Constanţa
|
Trimis: 01/08/2009 12:15 Titlul subiectului: Prietenul (Dedicată prietenei mele, Georgeta Olteanu) |
|
|
Prietenul
Este aproapele de suflet
Ce-ţi umple inima
Cu pace şi bucurie,
Şi căruia îi simţi umărul aproape
La vreme de cumpănă.
În imensitatea durerii,
Când sufletul ni-i rănit
Şi vulnerabil,
Vorba caldă a prietenului
Şi încurajarea alinătoare
Ne dau puteri să depăşim
Mai uşor, momentul.
Prietenul
Îţi simte sufletul,
Pentru că locuieşte în inima ta,
El îţi ştie gândurile,
Îţi alungă neliniştile
Şi îţi readuce zâmbetul şi lumina
Necesare în viaţa ta... _________________ Ceva tainic si profund ne leaga si ne aduna...Aceea este POEZIA!
Cu deosebita dragoste pentru poeti si poezie,
Flora |
|
| Sus |
|
 |
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro
|