valeria.tamas
Moderator
Data inscrierii: 26/Iun/2009
Mesaje: 1
|
 Trimis: 02/08/2009 21:21 Titlul subiectului: suflet de femeie |
 |
|
Suflet de femeie…
1.
Femeia fluture
iubesc zborul fluturilor
curcubeu de colorații valsând
peste câmpuri înflorite
gânduri născute în zbor vertical
aripi pe care culoarea se joacă.
zboară uneori în roiuri albe
ningând peste verdele câmpurilor
alteori războinici zboară deasupra apelor
astăzi mă pierd în albul zăpezii
negăsind trilurile de care să mă agăţ de cer
ascult cum şuşotesc apele în adâncuri
poveşti despre zmei îmi povestesc rădăcinile.
azi nu mai sunt om
sunt doar o întindere albă atotcuprinzătoare
ascultând clopoţeii sunând la gâtul îngerilor,
privind cum albul acoperă întunericul.
din sufletul meu ies aburi
oasele mele ard în cuptorul trupului
cântând asemeni unui fluier
oilor albe ale gândului meu.
tu eşti alături de mine
o fârâmâ de alb care creşte
pana de pasăre din care-mi vor creşte aripi
ţi-aud şoapta albă îmbiindu-mă la zbor.
2.
Femeie, în tine dragostea ţipă
Femeie, în tine dragostea ţipă!
Nimeni nu ar putea să-ţi scoată din cap
visul unei iubiri imposibile.
Tu, mai elegantă decât cel mai frumos vis
pe care l-ar fi putut visa oricare bărbat,
eşti toată un strigăt.
Scoică de sidef în aşteptarea deschiderii,
marea dezamăgire se gaseşte întotdeauna sub poleială,
lacrimile de apoi sunt doar ultimele picături
din stoarcerea zâmbetului fals.
Perlele încântă prin durerile facerii.
Înfloreşti tropicală orhidee doar la gândul
că el te va strânge în braţe pentru o noapte,
iubirea nebună îţi curge prin vene o viaţă.
Întotdeauna lângă o adevărată femeie
paşii îţi devin nesiguri,
sângele ei fierbe, clocoteşte, îmbracă realitatea
în mătasea viselor ei.
O viaţă aluneci pe pojghita ei subţire.
Femeie, în tine dragostea ţipă...
Bărbaţii tresar doar la auzul geamătului tău,
nici un muzician nu a putut să-ţi prindă
desăvârşirea pe portativ.
Eşti singura pasăre care-şi tine trilul ascuns
doar pentru clipele de iubire.
Femeie, în tine dragostea ţipă.
Bărbaţii te ţin mereu în stare de asediu,
ochii lor te privesc hulpavi,
gândurile lor te dezbracă
deoarece în tine iubirea râmâne mereu tânără.
Tu eşti mereu vadul săpat de poftele lor.
3
Iubire
Azi am să mă deschid in faţa ta ca un mac de câmp.
Iubeşte-mă, am să-ţi strig,
timp ne-a mai rămas foarte puţin,
doar o adiere de vânt!
Iubeşte-mă, îţi strig, e ultima oară anul acesta
când mă mai simt fecioară!
Nu vezi cum arde iubirea? Mai tare ca soarele!
Ocroteşte-mă!
Coboară o lacrimă. Nu pe obraz. În suflet!
Iubeşte-mă! Hai să trăim înserarea iubirii,
hai s-o înseilăm în nuanțe într-un tablou
pe care să-l uităm agăţat într-un cui pe perete.
Eu, în faţa ta, goală. Priveşte-mă. Atinge-mă.
Mângâie-mi rotunjimile. Sângerează la colţuri!
Pătrunde-mă. Împlineşte-mă în sămânţă.
În ploaie săruturi. În rafale mângâieri.
Simţi răcoarea oceanului? Vâsleşte!
Corăbier înăuntrul meu. Nu te teme de furtuni,
Pe ţărmuri vom ajunge numai iubire!
În seară târziu cuibărită în ierburi
luna va sorbi roua de pe petale de mac.
Iubire, iubire, iubire vor striga stelele.
Dar noi nu vom mai fi.
La ceas de noapte ne veţi găsi roua pe flori.
Numai iubire. Numai iubire!
4
Iubitei
Ea, frumoasă ca o iederă,
înlănţuită de trupul tău nu mai există.
De o vreme sămânţa femeii perfecte
a învăţat să încolţească în rugină
schilodindu-se.
Toate persoanele feminine sunt la fel
desenate după acelaşi calapod
al ultimelor tehnici de frumuseţe.
Te privesc cu ochii orbi,
cu zâmbetul fad
cu sufletul mâncat de molii.
Încerc să mă bucur de femeia mea perfectă
dincolo de păpuşile barby
dincolo de taioarele pretenţioase
dincolo de de tot ceea ce noii zei
doresc să ne convingă că este noul Olimp.
Dincolo de toate aceste sintetizatoare de frumuseţe
te vreau pe tine iubita mea
rază de soare trezită pe trupul meu,
fir de iarbă atingându-mă
fântână astâmpărându-mi setea.
Paşii tăi mai uşori decât gândul,
trupul tău vânt răcorindu-mă
dinţii tăi albi muşcând
din carnea mea cu foamea dintâi.
De-o vreme oamenii s-au pierdut de tine
nici nu ştiu dacă vreodată te vor mai întâlni
dar nu-mi pasă atâta timp
cât tu eşti lângă mine
mângâindu-mi clipele cu palmele tale albe.
Iartă-mă că te strâng la piept
până când clipele mă dor
dar mi-e teamă să nu fie doar un vis
din care să mă trezesc schilodit.
Singur.
5
Iubitului meu,
sărută-mă, am să-ţi spun !
nu numai vântul ştie să dezmierde ci şi cuvintele
când se trezesc dimineţile cu cireşele pe buze
şi cu ochii mai verzi decât iarba
parcă le aud cum îmi spun sărută-ne
sărută-ne aşa cum doar nopţile de iubire
deschid cămările dragostei.
lasă-ne să fim prima ta fereastră...
însă mie mi-e teamă că împărţindu-mă
aş putea să mă sfârşesc ca orice lucru
care nu ştie să se ferească de risipă
dar sărutul ţine de o altă matematică
dăruidu-l se adună în nori şi se întoarce în ploaie
pe gât, pe umeri , pe sâni, ca un râu curge
acoperindu-mă eu sunt doar valea prin care ploile trec
adăpându-şi din mine iubirile.
cuprinde-mă.cum aerul îmbrăţişează pământul
cum pământul îşi îmbrăţişează ierburile, arborii
cuprinde-mă şi strânge-mă bob cu bob
n-am să mă tem de moarte îndată ce gura ta îmi va fi moară
voi şti că am să mă prefac doar în altceva,
poate într-un fluture, poate într-o pasăre
poate într-un gând ascuns
de unde să apar în fiecare noapte rugându-te
să nu te opreşti nici când mă vei vedea rug aprins
sărută-mă.sărută-ma,sărută-mă,
altfel într-o zi ai să mă pierzi
cuvintele mă aleargă mereu ca nişte femei
care nu se vor sătura nicicând de dragoste.
nu de mine, ci de foamea cuvintelor să-ţi fie teamă!
6
Pentru o clipă mă cutremur
Când mă cauţi înăuntrul meu încercând
să-ti înrădăcinezi iubirea
eu ca o frunză mă desprind de toate înocenţele
şi înfloresc în faţa ta albă floare de măr
scuturându-mi dantelele , fluturându-mi mătăsurile
inima mea războinic toboşar
invitându-te la un ritual magic
al iubirii absolute.
Zăboveşte.Graba nu foloseşte
nimănui o să-ţi spună vântul
care de-o vreme mi se încurcă în plete
cu membrele lui subţiri , cu degetele fine
îmi mângâie indecent pielea
îi simt buzele tremurând
roşii petale de mac adormindu-mi pe umăr
trupul lui de mascul tânăr
alunecând lasciv în patul meu
din proaspete ierburi.
Tu arzi.Trupul tău e cuprins de flăcări.
Te repezi asupra mea,
ca un şarpe uriaş cu o sută de capete
toate alunecând înfometate
braţele tale ţesând pânze de păianjen
din care iubirea să nu mai aibă scăpare
în timp ce tu acum doar o magmă caldă
erupi înăuntrul meu.
Pentru o clipă mă cutremur.
7
Pictură în alb
Sunt singurul pictor
care pictează în alb
din simplul motiv că sunt orb.
Îmi place să ascult comentariile trecătorilor de rând
în fata miilor de tablouri atârnate
în aer
prin pomi
pe acoperişurile caselor
unori le mai prind în cuie de aripile păsărilor
(tablouri zburătoare cine a mai văzut?)
ce culori diafane îmi spun
în fiecare tablou ai respectat toate cele 10 porunci
să nu furi
să nu ucizi
să nu râvneşti la femela aproapelui...
priveşte roşul, roşul acesta strident
roşul buzelor târfelor de pe centură
şi-apoi roşul cald flăcările iadului
doamne ce de oameni înghesuiţi....
şi nici o poartă. nici o fereastră
doar oameni şi flăcări.....
Privesc apoi sideraţi spre albastrul cerului
şi întind brațele vinovaţi
cerând iertarea nu ştiu dacă
pentru păcatul meu de-a fi orb
sau pentru păcatele lor regăsite sub albul culorii.
8
poem de iubire
În inima ta crin înflorit sunt
iubirea mea e roiul de fluturi,
în fiecare zi mă vei găsi într-o nouă floare
până când tu însuţi o să-mi fii rădăcina.
Iubeşte-mă, vreau să-ţi rămân iubirea dintâi,
buzele mele te vor aştepta mereu fragede,
trupul meu niciodată obosit de aşteptare
ci doar mereu flămând de iubire.
Am să-ţi fiu noapte, zi am să-ţi fiu
pământ şi ierburi, apă, cer
soare şi vânt,nu vei cunoaste niciodată
o altă atingere.
Sărută-mă în picur.
Ca un adevăr dezvelită
te voi aştepta în aşternuturi
clipă prezentă şi viitoare.
Priveşte-mă, eu sunt şi zorii şi apusul,
zambeste-mi mereu ca unui vis ireal
şi taci cand buzele tale mă vor descoperi,
cand palmele tale mă vor atinge
eu mă voi deschide precum poarta peşterii
lui Ali Baba, tu mereu unic stăpân
pe nepretuita comoară a iubirii mele.
Sărută-mă.
Fii clipa care vine însetată doar de mine,
fii ciutura fântânii în care iubirea mea se scaldă
locul din care buzele tale vor sorbi la nesfărşit
licoarea veşnicei iubiri.
Alfabetul iubirii tale inițiază şi se sfârşeste cu mine!
9
Ca orice pasăre călătoare
Ca absolut orice pasăre călătoare
mă întorc vremelnic la cuib iubito,
nu mă-ntreba de ce greşesc anotimpul migraţiilor
nu mă-ntreba de ce mă las adesea vrăjit
de culoarea penajului şi anvergura zborului,
de ce urmez la cuib trilul păsărilor.
Poate odată ai să înţelegi că noi bărbaţii
suntem mereu căutători de noi orizonturi
că mâinile noastre caută mereu şi mereu
formele excelente ale cercurilor
mai mari sau mai mici,
că ne lăsăm învinşi de un zâmbet,
că suntem bolnavi de boala tinereţii veşnice
că peşterile pe noi ne atrag
şi noi nu coborâm
ce mereu suntem în urcare pe muntele Venus
în căutarea acelui inefabil
numit simplu, iubire.
10
Când iubesc
Când iubesc gândurile mi se modifică în inefabile trăiri
Timpul îşi schimbă ritmul. Pervertesc până şi clipele la dragoste.
Când iubesc, viata mea se atenuează la un singur om.
Ceilalţi pierduţi în alte cercuri de iubire îmi sunt străini.
Când iubesc dimineaţa devreme şi noaptea târziu
mă prind pe piscuri.
Scările iubirii sunt doar urcătoare.
Pe umărul drept soarele, pe umărul stâng luna
şi eu la mijloc iubire curgând.
Când iubesc totul e verde, păsărelele cântă, apele curg
până şi norii sunt doar perne uriaşe pe care dorm fericiti îngerii.
De fericire uneori le curg şuvoaie de lacrimi.Deh,...îngeri!
Fără tine iubitule eu nu ştiu ce aş fi.
Fără ochii tăi, fără mâinile tale,
fără trupul tău în care mă pierd mereu până la contopire.
Buzele tale căutându-mă, mâinile tale dezvelindu-mă de angoase.
Când ghimpe , când petala de floare.
Iubirea ta, alintă şi doare.
Doamne când vei aşeza lucrurilor firile,
să laşi iubirile excluzând moarte
Cum puterea nu ţi-o iau în răspăr,
Seminţe în carne de măr, sfârşeşte-ne.
Pogoară peste noi binecuvântarea iubirii
şi fericirea, trupului nostru să o zămisleşti, veşnic rod!
11
Poem pentru tine
te-aş striga pe nume femeie
dar teamă mi-e că n-ai să înţelegi
că doar Tu eşti aceea
şi nu celelalte făpturi
cu care doar te asemeni.
sub căldura palmelor mele tu chicoteşti
curgi usor printre cearceafurile albe
uite-o nu e îmi spun ochii mei privind miraţi
cum ziua se ridică din patul meu
şi iese pe fereastră
şi eu rămân cu mâna întinsă
îţi simt gura caldă cum pecetluieşte săruturi
între cot şi umăr
râsul ţi-l aud curgând pe sub ferestre
de dragul tău în piatră am să mă prefac.
hotţmano te-am prins
tu ai fost floarea albă de măr
şi piersica
şi capşuna
şi caisă
încă iţi mai simt gustul
doar să vină seara şi-am să mă răzbun
chiar dacă acum îmi stai cocoţată pe umeri
ciugulindu-mi urechile ca o vrabie flămândă
să vină seara, să vină seara, să vină seara
şi-am să te prind femeie
nici o pasăre nu poate să traiască privat de cuib
aşa cum nici o iubită nu poate trăi fără iubire.
12
Poem pentru o altfel de mireasă
înmuguriseră în palma mea mările
arbori de apă se ridicau spre cer
îmi vorbeau apele despre primăvară
îşi imaginau netrăite iubiri nisipurile.
tu erai nor, îmbrăcată mireasă
aveai diademă de porumbei albi
toate cuvintele mele de iubire
îţi erau buchet de flori înrourate.
un soare ştirb ne privea cum ne iubeam
aerul între noi devenise inimi bătând
râdeau izvoarele, revărsându-se în râuri
porniseră o horă, apele hohoteau sărind peste maluri.
eu îţi rostisem de dimineaţă jurămintele
îţi dăruiesem ţie pământul rotund
şi pe mine în frac de vânt sângeriu
n-am să îngenunchez iubito când ai să-mi dai inima.
tu râzi. e fericirea ca o apă despicându-se în două
noi la mijloc ţinându-ne de mână.
soarele râde ştirb, luna lasă să-i cadă o lacrimă
pe umărul tău ce se dezvelea alb ca o dimineaţă.
plângeam.în faţa mea tu mireasă mă sărutai
erai atât de frumoasă încât abia observasem
că iubirea ta avea prinsă rădacina la mine în inimă,
simţeam doar cum înflorea în aceeaşi clipă în noi, fericirea .
cerul arunca deasupra noastră puzderie de diamante,
nici unul mai îndrăgostit decât mine, niciunul ca tine mai frumos.
13
Mă întâlnesc cu mine
Mă întâlnesc cu mine ca şi când
eu aş fi şi băiatul şi fata de la colţ
aşteptâdu-se şi neîntâlnindu-se
din pricina clipei precare care a trecut fără să-i recunoască.
Mă întâlnesc cu mine şi nu ştiu dacă
să mă bucur sau să plâng
nu ştiu dacă sunt eu cea veselă sau cea tristă
cea împlinită sau cea care încă se mai caută.
Oamenii trec şi privesc prin mine ca şi printr-o fereastră
uneori se apleacă ca peste un pervaz imaginar să-mi vadă creştetul
din care-mi ies încâlcite gândurile şi o zbughesc
ca nişte şobolani sperianţi pe străzi
unora le este teamă, alţii se bucură
-Ia uite ce întâmplare, şi râd ţinându-se de burtă
în timp ce eu merg şchiopătând
îngreunată d'un gând ce-mi stă ca un diavol pe umăr
şi se hizleşte la lume
şi nu-mi dă pace să-mi urmez linştită Întâiul şi singurul meu drum.
14
Te vei mira de propria-ţi lumină!
Învaţă să te joci cu tine însăţi
Ca şi cum ai fi un copil.
Priveşte omenirea cu ochi inocenţi
Lasă-te cuprinsă de o nesfârşită mirare
Chiar dacă uneori simţi durerea cuielor
Bătute în palmă.
Zâmbeşte.Întotdeauna albastru
Lasă să te găsească diminetile
Cu gene tremurânde
Cu gura încă umedă de roua ultimului sărut
Dezvelită de intrigi arată-te ţie-ti
Goală, rebelă, curioasă , neştiutoare.
Nu lăsa greutăţile să ţi se aşeze pe umăr
Scutură-te mereu de poverile invizibile
Şi râde.Râde mereu cu uşurinta copilului
Care a descoperit pentru prima oara lumea
Adevarată a binelui perpetuu.
Te vei mira de propria-ţi lumină!
15
Când obosesc
când obosesc
iau soarele drept umbrelă
mă întind plapumă peste ierburi
şi atunci
simt apele cum curg,
simt cum din trupul meu ies copacii
simt păsările cum mi se ascund printre ramuri
încolţesc, sporesc ,îmbobocesc odată cu florile planetei
apoi respir
ziua de luni
ziua de marţi
ziua de miercuri
ziua de joi
ziua de vineri
ziua de sâmbătă
ziua de duminică -
toate se prefac într-un carusel numit viaţă
şi mă învârt
şi mă învârt
până cand ajung sus la ceruri
şi nu mai cobor.
16
El, primul bărbat
El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenţei
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogoleşte ca un bănuţ
Cheamă-mă îmi spune şi râsul lui mă îmbracă în prietenă uşoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Îşi lipeşte buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul păşeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele lipsit de sfârşit .
17
Scrisoare de dragoste
Uneori vulcan, alteori cenuşă;
uneori ploaie, alteori vânt,
dar întotdeauna motivul ca inima partenerelor
să bată o moment mai repede.
Odată erai prea copil, apoi prea bărbat,
Odată inima îţi era întreagă ca un pepene
şi bătea numai pentru mine,
Dar asta pentru foarte puţin timp.
Odată erai prea bun, prea frumos, prea deştept,
Dar toate acestea le împărţeam şi cu alte femei.
Tu împrăştii iubire, împrăştii dragoste, fiecare femeie
te simte înăuntrul ei măcar pentru o vreme.
Iubitule, niciodată nu te-am avut întreg.
Vânător de inimi în ţara femeilor,
uiţi că şi îngerii uneori pot avea gheare.
Eşti când prea copil, când prea bărbat.
Îmi place, iubirea, rabbit sălbatic, să ţi-o scot
în bătaia puştii.
Uneori mă visez în trupul tău peşte, alteori
pe umărul tău – vultur, alteori cer, alteori câmpuri în floare,
Dar, în cele din urmă, femeia ta, cu care împarţi
colţişorul acesta de rai care încă se mai numeşte pământ
atât cât o bucăţică din tine îmi mai aparţine...
Uneori vultur, uneori şoarece,
arareori şobolan care se hrăneşte cu inimi
şi, în cele din urmă, om cu bune şi cu rele.
Din ce în ce mai rar picurând iubire,
inima ta un seif, înca mă mai gândesc
dacă să-i mai reţin cifrul sau să-l arunc în uitare.
18
Sunt omul care visează
sunt omul care visează doar vertical
visele mele pornesc din pământ şi se ridică spre cer
nu aş putea să trăiesc minus siguranta rădăcinilor
prietenii mei mi se înfăşoară asemeni vrejilor
niciodată mai departe, niciodată mai aproape
decât aerul.
iubirea mea le construieşte cuiburi pe umeri
ochii mei două faruri între răsărit şi apus
chemând fericirea oamenilor la ţărmuri.
în sufletul meu n-ar putea să fie un alt anotimp decât vara;
iarna, primăvara, toamna
îmi sunt doar prieteni care mă viziteaza grăbiţi
abia apucă să-şi desfacă geamantanele şi trenul şuieră în gară
anunţând o modernă plecare
călătorului îi stă bine cu drumul
doar eu îmi întind rădăcinile şi mă înalţ , mă înalţ
pe umerii mei lumina coboară în dimineţi răcoroase
noaptea mă gâdilă cu umbrele ei
şi-apoi cineva trebuie să aprindă stelele îi spun cerului
ţine-mă aproape.
caii mei îi auziăi mereu tropaind. le-am pus potcoave de argint
nu se mai deosebesc azi de clinchetul clopoţeilor
gândurilor nobile trebuie să le respecţi rangul.
uneori noaptea mă nechează, caii ei obsidian înaripaţi
mă invită la zbor. eu îi aştept pe pervazul ferestrei
cu cuburi de zahăr în mână. în iarba sufletului meu
îi las să pască la pas.
întotdeuna îmi aştept prietenii cu masa pusă.
nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă sperii
când sunt în şa eu alerg hai hui
mă despart de mine însămi doar în somn
când îngerul din mine doarme somn lin iar diavolul
umblă nepotcovit prin lume.
19
Sunt omul care absoarbe liniştea
sunt omul care absoarbe liniştea
prin toate capilarele,
iubirea e aura mea iar gândul vălul de mireasă.
Atinge-mă dorinţă,
nu te speria că sunt flacără uneori;
în zilele mele bune sunt doar un râu leneş
ce curge prin braţele bărbatului,
alteori crivătul care muşcaă
alteori sărut lasciv învăluind în vrajă uitările.
sunt mâna care mângâie,
sunt ochiul care luminează,
în mine soarele pătrunde ca într-o lampă,
uneori, dar numai uneori
devin furtună neiertătoare
şi rup şi sfâşii şi cern,
dar tot eu apoi adun cioburile,
îndrept crestele,
vindec cicatricile,
pregătesc patul florilor
şi fac cuiburi pentru păsări.
sunt omul care absoarbe liniştea
prin toate capilarele.
atinge-mă dorinţă.tu omule, taci!
20
Suflet de femeie
În fiecare noapte îţi iau sufletul în palme
şi-l întreb despre tine
indiscutabil e sincer
niciodată nu mi-a spus că mă iubeşti
în rest are gânduri bune.
inventează-mi lucruri frumoase i-am spus
găseşte-mi pentru o zi iubirea
şi lasă-mi-o în faţa uşii
iubirea trebuie să fie o femeie frumoasă.
Pentru întâia oară a intrat în joc
dar prietena aceea erai tu
sş am rămas foarte mirat
de ce mi-ai adus soția pe care o am
l-am întrebat?
el m-a luat de mână zâmbind
şi am pornit pe urmele tale
la colţul străzii căsătoritul care te aştepta nu eram eu
dar buzele tale alunecau pe obrajii lui ca pe un drum deja ştiut.
ochii tăi râdeau aşa cum mie nu mi-a fost dat
niciodată să-i văd.
în braţele lui te-ai lăsat cuprinsă
de durere am închis ochii
când trupul tău şi trupul lui au compus un întreg.
încercam zadarnic să vă despart
retina mea vă unise pentru totdeuna.
M-am trezit în ziuă târziu,
după ce am aşteptat plecarea tuturor trenurilor
tuturor viselor
peste mine munţii se prăvăliseră
eram ultima piatră a celui mai proaspăt hău.
Lângă mine erai tu, veselă zâmbitoare
Cu gura mustindu-ţi de săruturi şi vorbe dulci.
M-am lipit de tine, m-am lăsat ademenit,
m-am lăsat iubit ca pentru ultim oară.
Dar tu râdeai , râdeai , râsul acela care tulbură apele
şi răstoarnă munţii.
Pe o tavă de argint sufletul tău îşi mânca porţia de prăjitură
rânjindu-mi mânzeşte.
-Numai nebunii se incred în sufletul femeilor
îmi şopti el trăgându-mi şmechereşte cu ochiul.
Apoi s-a preschimbat într-un cal alb
a bătut din copite
şi-a scuturat coama
şi s-a dus sa pască într-un alt trup de bărbat.
21
Suflet de femeie
eu întind numai o mână
şi momentul vine spre mine
îl simt curgându-mi prin vene
nu, nu, îmi spune la jumătatea drumului
vreau să mă întorc
sunt prea frumoase grădinile tale
o să vin în toamnă târziu
după ultima ploaie
înaintea primului îngheţ
şi cine ştie am să mă opresc preţ de o mie de vieţi
şi timpul are uneori trebuință de fericire, nu-i aşa?
din trup, fără nici un cuvânt
moartea îmi iese cu geamantanul în mână.
22
Sufăr de iubire
eu nu cred în moarte.cred în necesitatea plecărilor
unora Dumnezeu ne-a sortit drumuri lungi.
în sufletul meu e o particică din tine
un trandafir care infloreşte din când în când
îi simt mătasea petalelor
parfumul
spinii
nu ştiu de ce când mă gândesc la tine
inima mea persistă mereu tânără
n-aş fi putut să te privesc în ochi
cu o altă vârstă decât aceea a răsăritului
mă iartă dacă uneori râd în loc să vărs o lacrimă
dacă uneori plâng în loc să-ţi trimit un zâmbet
dar lacrimile mele ascund fericirea de a te fi cunoscut
norocul de a ne fi întâlnit la ceasul când veşniciile îşi dau mâna
tu şi cu mine nedespărţiţi de timp
nedespărţiţi de spaţiu
nedespărţiti de anotimpuri
tu picătura mea de dor
picătura mea de iubire
a mea şi numai a mea.
sunt unele despărţiri asupra cărora soarta nebună
nu ştie că nu are sorţi de izbândă.
de câte ori te voi destepta din somn urăşte-mă
doar aşa voi şti că focul încă arde viu şi în sufletul tău.
dacă vreodată gândurile mele vor rătăci buimace prin lume
iubeşte-mă, pe tine te caută
întoarcele acasă , doar aşa vom putea fi mereu laolaltă
când tu când eu schimbând direcţia vânturilor.
de când ai plecat sufăr de o boală de care nu vreau să mă vindec.
sufăr de iubire
23
Poem indecent
În negre cascade mi se rostogoleşte părul pe umeri
el, îmi mângâie fruntea
şi ochii
şi gura
hei, nu e măr îi strig
când îşi înfinge dinţii în bărbia mea!
dar el râde flămând
îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu
cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii
îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect
peste plinul sânilor îi simt respiraţia grăbită
aburii calzi mă gâdilă,
îi simt buzele umede pe rotundul pântecului;
în podul palmelor lui îmi cuibăreşte rotundul feselor
ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor,
nu vrei să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie
răspunsul se află în miile de ţăndări
nu vrei să fii a mea mă întreabă fiecare ciob în parte
e clipa în care el tocmai mă pătrunde;
în timp ce eu de plăcere tremur, părul meu,
precum o cortină ne ascunde de ochii lumii.
24
Poveste de iubire
A fost odată un el şi o ea.
O ea...Frumoasă ca de pildă luna, în noapte strălucea,
deşi era aievea un vis mi se părea;
frumoasa ei făptură din rai parcă venise
căci fata se născuse din mare şi din vise.
Un el...Frumos ca şi-un luceafăr ce din celeste lumi
jos pe pământ ajunse, atras de-a lui minuniţ
un chip frumos sculptat pentru etern'
căci parcă înviase statuia lui Rodin.
Un el frumos şi o ea frumoasă,
alergau de mână prin iarba de mătase;
era o dulce vrajă, nu adia nici vântul,
se auzea-n tăcere, cum respira pământul!
În jur prin cele ierburi, de strajă, licurici
ţinând lumini aprinse, ca nişte bravi voinici.
Maci roşii, albăstrele, firave sânziene,
trezite-n miez de noapte căscau încetişor
era o dulce vrajă ascunsă în poiene
pluteau în noaptea albă îngerii lui Amor.
Un EL si-o EA. Eterna lor poveste.
Frumoşi ca doi luceferi, ce se iubeau orbeşte.
O ea cu păr de aur, cu gene lungi şi dese
cu dermă ca şi jadul, o piatră din poveste;
ce ochi, două smaralde, te lasă fără glas
si câtă armonie în trupul ei gingaş.
Iar el, un mândru june, înalt cu piept vânjos
cu umerii puternici şi braţul musculos.
cu ochii două stele, ce emanau văpăi
albaştri ca azurul şi glas fermecător.
E trupul lui iubire si glasul lui e dor,
privirea e dorinţă şi trupul lui e gol,
era o provocare cu-o tainică chemare
în noaptea cea adânca era ca zeul soare.
O ea, de tot frumoasă, cu trupul ei ales
părea o floare albă, căzută din cireş.
În voaluri şi mătăsuri era învăluită
era frumoasa lună, în fată-nchipuită...
Când se-ntâlniră, frumoşi cum ar fi în vis
erau ca şi doi îngeri fugiţi din paradis,
în ochii lui iubirea pe ruguri se-nălţa
ardea în el dorinţa, şi pofta-n el creştea.
Cum baierul iubirii părea să se dezlege
iubire arzătoare prindea să se inchege!
Iar iarba-nrourată era ca o chemare
şi voaluri şi mătăsuri cădeau în graba mare
şi trupu-i de fecioară, părea floare de crin
privi cam trist băiatul şi se gândi puţin
în braţele-i vânjoase, frumoasa ce-a ales
simţea cum se topeşte ca şi cuvântu-n vers.
O caldă-mbrăţişare, aromă ei divin
pe-o tainică carare îl poartă spre sublim,
în valuri înspumate cânta vrăjindu-i marea
simţeau în ei dorinţa, îi ascultau chemarea
pătrund în a ei lume, magia îi cuprinde
el strânge-n braţe trupul, iubitei lui plăpânde
şi ocrotiţi de valuri, şi-n a iubirii mreje
nu-i nimeni să-i despartă, ori să îi deranjeze...
El in braţe o cuprinde, mângâiat usor de valuri
el în ploaie de săruturi o asigură lin pe maluri
şi în iarba care plânge, el o culcă-ncetişor
trupul lor devine unul, îi curg lacrimi lui Amor
când privind din ceruri-nalte şi văzând cum fata geme
înţelese însuşi zeul ce se-ntâmplă în poiene,
înflorise-n crâng iubirea iar între un el şi-o ea,
nu-nţeleg însă eu frate, de ce zeul nu râdea?
25
Rămâi
Iubito rămâi, rămâi în astă noapte ,
vom sta alături să privim la stele
nu vom vorbi, ne vom privi şi poate
ne vom aduce aminte de vremuri mai rebele.
Vom sta alături ca firele de iarbă,
ne vom hrăni din multele-amintiri,
închide ochii şi vino-mi în braţe
azi vreau aproape de mine să fii.
Vom lăsa să ardă în odaie focul,
vom privi la flăcări, le vom simţi căldura
tu lasă-mă o noapte să-ţi privesc
frumoşi-ţi ochi şi nasul tău şi gura.
Când ochii mei te vor sorbi cu sete,
tu lasă-mă să te privesc pe îndelete,
în timp ce palma mea îţi mângâie usor
doi sâni, mici perle albe ce se ascund sub nor...
Când gura mea-i trezeşte cuprinsă de păcate
din somnul lor de noapte atât de-odihnitor,
o să-nţelegi iubito, mi-a fost atât de dor...
Sub focul gurii mele, tu te trezeşti frumoaso,
la fel ca-n alte vremuri, la fel ca la-nceput
şi gura ta se lasă furată de miracol
şi darnică-mi oferă sărut după sărut…
În sobă arde focul stârnit de-un pui de vânt,
noi doi stârniţi de patimi ne răzvrătim pe rând,
din jarul ce-a mocnit, se-aprinde focul iară
şi ardem ca pe vremuri, iubire "foc şi pară".
Te simt, mă simţi, plăcută reverie,
eşti ca o ploaie caldă căzută pe câmpie,
eu sunt ca şi pământul care uscat de dor
te-absoarbe-n pripă, ca râul pe izvor,
din dulcea-nvăluire iubirea ne sporeşte
suntem doi feţi frumoşi, veniţi dintr-o poveste.
Eu mă las furat de vraja-ţi, tu-mi trezeşti tainici fiori
răscolindu-mă-n adâncuri, mă înalţ, plutesc şi zbor,
revenit din lumi celeste, mă las iarăşi ţie pradă
şi stârnindu-te iubito, nu las noaptea să se piardă.
Doamne, focul gurii tale simt cum arde al meu trup
şi dornic de răzbunare îţi răspund cu un sărut,
gura mea mi te vrea pradă, sub o ploaie de saruturi,
simt cum trupul tău vibreaza, dar îţi ţii mâinile scuturi
pumnii-ţi mici, ascund în pripă doi sâni albi şi mătasoşi
pielea ta se înfioară sub sărutu-mi pofticios;
pradă-mi eşti, ce dulce pradă , pielea ta simt se topeşte
ca şi fulgul de zăpadă, te întorci şi haiduceşte
vrei să-mi scapi, dar n-ai scăpare, braţul meu te ocroteşte
te acopăr cu săruturi, tu cu unghiile zgârâi,
îţi sclipesc în noapte ochii, dinţii albi îi simt în barbă
muşti cu poftă a mele buze, vrei să mă retrag în grabă,
te ascunzi printre-asternuturi, îmi aluneci ca un şarpe
tu nu ştii că razvratire-ţi mă stârneşte peste poate;
n-ai astâmpăr, furioasă vrei să mă atragi în cursă
şi te lasi în aşternuturi obosită şi cam plânsă...
Eu, mă las invins, o clipă, esti acum doar capricioasă
o să-mi cazi în mreje iarăsi, cât te ştiu de pătimaşă...
Nu mă-nşel! Tu râzi, şireato ! Şi cu forţele-ţi sporite
te arunci din nou în luptă, lupta-i însă pe sfârşite;
când te-nalţi din aşternuturi, te cuprind eu dulce pradă
aşa că urmează-ţi jocul, te-oi învinge eu, degrabă.
Mă stârneşti râzând iubito, eu arzând de aşteptare
sunt de-acuma ochi de lup, privind cârd de căprioare
şi mă las strivit in voie simt că-mi surâde norocul
tu nu ştii încă frumoaso că de-acum te joci cu focul
şi mocnind aşa o vreme, dintr-un biet umil invins
când vei obosi iubito, voi fi gata sa te-nving.
Tu pierdută-mi eşti în jocuri, trupul meu e o vioară
pe care plimbând arcuşul, struna-ncepe să îl doară
şi-ntr-o clipă de mirare, uite se răstoarnă jocul
şi pierdută eşti iubito, acu eu o să-mi vărs focul.
Gura mea începe atacul, te sărut uşor pe frunte
şi te mângâi fin pe umeri, moleşit mă las o vreme
vreau să îţi stârnesc sărutul, trupul tău vreau să mă cheme,
prinsă eşti de-acum în cursă, te învălui şi mă-nvălui
te cuprind şi mă cuprinzi, tu arzând simt cum m-aprinzi.
Te ascunzi, te ştiu şireato, îţi fereşti ochii şi gura
dar în lupta asta dreaptă trupul tău e-al meu de-acuma.
Tu te-ntinzi, usor, ca visul, eu pătrund uşor în noapte
răscolindu-te-n adâncuri, trezind plăcerile toate,
gemi usor, uşor mă-nvălui, mâna ta vrea să mă cheme
mă cuprinzi, mă strângi în braţe, vreau să plec şi nu se poate,
simt că-ţi place, lăsând jocul, înrobiţi acum de patimi
amintirile iubirii umplu ochii azi de lacrimi.
Doamne, clipa de iubire, este clipa răzvrătirii
când sătui de aşteptare dăm frâu deschis fericirii,
să lăsăm ca-n alte vremuri în sobă să ardă focul,
să ne retrăim iubirea, s-o păstrăm, să-i facem jocul,
robi, fiindu-i clipei care ne-a scos iar în drum norocul. |
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
