Gheorghe Voicu
Poet
Data inscrierii: 06/Mai/2010
Mesaje: 20
Localitate: Bucuresti
|
 Trimis: 03/06/2010 04:20 Titlul subiectului: Somnul, gândului odihnă |
 |
|
Somnul, gândului odihnă!...
Somnul, gândului odihnă, m-a cuprins în mreaja sa
Capul greu în perna catifelat mirosind a levănţică
Îmi scufundă fruntea lată, gene lunge, pleoapa grea,
Iar suflarea liniştită cânt-alene, trilul ei de turturică.
Parfumată e mireasma ce adie, mângâind nările mele,
În cearceaful alb, scrobit, înfundat până la barbă,
Vis albastru îmi coboară, se opreşte sub sprâncene
Şi din negură de vreme, tu soseşti în haina-ţi albă.
De pe bolta înstelată, luminată, a noptatecului cer,
Raze argintii coboară, pe aleea cu zorele, la fereastră
Şi prin frunze de cireş se strecoară şi învăluie-n mister
Visul meu de tinereţe, răzbătând din noaptea noastră.
Toarce somnul pe perină îngeri aripaţi ce-mi cântă,
Mandoline şi viori, doine triste la ureche, în surdină,
Psalmice cântări ori arii, simfonii care mă-ncântă,
Iar pe buzele-mi închise, simt sărutu-ţi amandină.
Şi în visul meu stelar, tu-mi mângâi tâmpla căruntă,
Plete castanii şi lunge îţi răsfiri peste-al meu chip,
Tu, icoană de biserici, ce pluteşti cum ar fi o sfântă,
În veşmântul tău cel alb. Viaţa-mi pare-un fir nisip!
Tot şoptind cântec măiastru, alături mine-n pat te culci
Sub cearceaful faldurit, eu te simt de mine-aproape,
Dară dorm profund şi dulce, ca şi somnul unor prunci,
Doar în vis eşti lângă mine, căci o viaţă ne desparte!
Gheorghe S. Voicu, Bucureşti, 18 ianuarie 2009
_________________
Gh_Voicu |
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
