SPERANTELE VIETII 2010

Gheorghe Voicu · Trimis: 03/06/2010 04:17 Titlul subiectului: Oare nu-i totul doar o amăgire?

Oare nu-i totul doar o amăgire?

Mai rămâi, cum să-ţi spun, eu nu m-am priceput,
Din drumul tău să te opresc, ah, de-aş putea!
E prea târziu acum chiar pentru un sărut,
Se toarce firul vieţii lin, subţire, ne-ntrerupt,
Să mângâi anii mei rămaşi, ce mult aş vrea!

Bolta senină acoperă-n amiază cerul zilei de Cuptor,
Trecem grăbiţi, tăcuţi şi-ngânduraţi prin viaţă,
La tine ajunge, astăzi, doar gândul palid călător,
De ochii tăi căprui şi de gropiţa din obraz mi-e dor,
Dar le alung cu apă rece-n fiecare dimineaţă.

Ursita scrisă-n stele, pe frunte-o port tot drumul,
Din zori de ziuă la amiază, chiar seara la chindie,
Amurgul va veni, va risipi spre zarea largă fumul,
Purta-vor peste întinse mări vânturi nebune scrumul,
A nins pe suflet în poiana vieţii cu puf de păpădie!

Lumină stea în depărtări albastre, veşnic neştiute,
Eu raza ta s-o văd lucind pe cer n-o mai aştept,
Se lasă întuneric peste iubire, lăutele sunt mute,
Un soare ieri pe boltă, azi beznă-n nopţi pierdute,
Zadarnic plânge dorul, e gol pustiu la mine-n piept!

În dimineţi senine sau înnourate marea şi oceanul
Întinse pân’ la cap de lume îs, dar setea de iubire
E mai adâncă decât ele şi-oricât i-ai căuta limanul
Nu-l vei afla, rămâne-vei cu oful, dorul şi aleanul,
Că tot ce-a fost, elegant a fost, dar doar o amăgire!

Gheorghe S.Voicu, Rociu, 5-7 iulie 2009
_________________
Gh_Voicu