Gheorghe Voicu
Poet
Data inscrierii: 06/Mai/2010
Mesaje: 20
Localitate: Bucuresti
|
 Trimis: 03/06/2010 04:33 Titlul subiectului: La Poarta Raiului nu se cer permise |
 |
|
La Poarta Raiului nu se cer permise
De ce mă întristez, când gândul meu la tine zboară?
De ce oftez când tu mi-apari sub pleoapele închise?
Nu simţi că inima-mi zdrobită începe să mă doară
Când tu cu două vorbe numai, dărâmi din temelie vise?
Nu te-ntrista când eu îţi povestesc un vis de-o clipă,
Viaţa nu crede în vise şi minuni gândite într-o noapte
Le duce-n depărtări înnegurate somnul pe a lui aripă,
Iar eu trimit prin îngeri, către tine, drăgăstoase şoapte.
Somn uşor, în continuare! Visul frumos să te cuprindă!
Zâmbeşte-n somn când chipul meu ţi-apare dinainte,
Iar braţul meu, pe-ascuns, încearcă de mijloc să te prindă.
Dă visului răspunsul drept, de mine să-ţi aduci aminte!
Chiar dacă nu-i decât un vis, iubind în taină simţi plăcerea,
În paradis vei merge, la poarta lui nu cere nimenea permise,
Când el se ţine-ascuns, păcatul e mai dulce decât mierea,
Sub alt cer cu stele, iubitul te aşteaptă cu braţele deschise.
El te iubeşte, minus să clipească, chiar somnul de l-a luat,
Căci geana-nchisă în afară, deschide dedesubt gândirea,
Cu tine merge-n reverie spre un necunoscut înmiresmat
Şi-ar căuta prin stele, alăturea de tine, pururi nemurirea!
Gheorghe S. Voicu, Bucureşti, 23 octombrie 2008
_________________
Gh_Voicu |
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
