SPERANTELE VIETII 2010

jhonnyi19 · Poet Data inscrierii: 15/Iun/2010 Mesaje: 3

Motto:
"Încearcă nu să fii un succes, ci să fii o valoare."

M-am născut îintr-o vară toridă în anul 1985 în seara zilei de 3 iulie, în Suceava.
Am urmat cursurile Şcolii generale nr.4 Suceava , apoi am urmat cursurile Colegiului Economic “Dimitrie Cantemir”, Suceava, unde am avut parte de cei mai buni profesori din liceu(doamna profesoară Stan, la Limba şi Literartura Română şi domnul profesor Flocea Gheorghe, la Matematica) Pentru mine anii de liceu au fost cei mai frumosi ani. În clasa a XI a am fost remarcat pentru că scriam cele mai frumoase comentarii pe text, apoi dintr-o joacă m-am apucat şi am scris şi eu câteva versuri.
Între anii 2005-2009 am urmat cursurile Facultăţii de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor din cadrul Universităţii “Ştefan cel Mare”, Suceava.
În prezent sunt masterand la Computer & Communications Networks in cadrul FIESC.
În timpul deschis îmi place să călătoresc, să merg la plimbări în aer liber, să ascult muzica şi din când în îndată ce atunci când sufletul începe să-mi vibreze la unison cu întregul univers, scriu poezii.

jhonnyi19 · Poet Data inscrierii: 15/Iun/2010 Mesaje: 3

În căutarea sufletului pereche

Nu pot să dorm, somnul nu-mi vine,
Prin stele reci gându-mi alergă la tine.
Eşti vraja clipei ce-n viaţă mă ţine,
Tu eşti în tot ce gândesc despre mine.
Tu eşti visul meu, ploaia mea de vară
Caldă, blândă, suavă care mă-nfioară.
Numai tu eşti astăzi tot ce îmi doresc...
Dar cât timp va trece până te găsesc!?
Fată frumoasă, dacă exişti unde eşti?
Fată frumoasă, dacă exişti cum te numeşti?
Aş vrea să te găsesc, să-ţi spun cât te iubesc
Fără să te mint, fără să te rănesc,
Aş vrea în taină încet să-ţi şoptesc,
Un simplu, dar atât de sincer: Te iubesc!
Şi-atunci tu vei ştii tot ce azi gândesc
Şi-aşa vei afla că numai eu pot să te iubesc!

Te voi învăţa

Fată frumoasă, te voi învăţa:
Să nu uiţi să trăieşti,
Să nu uiţi să iubeşti,
Te voi ajuta să nu mai plângi,
Te voi învăţa cum e să râzi.
Te voi învăţa din nou ce e iubirea,
Te voi ajuta să descoperi fericirea,
Să poţi uita de societatea nebună şi rea,
Să fii bucuria din viaţa mea şi-a ta.
Îţi voi arăta din nou un cer cu stele
Să îl priveşti atentă, eşti una dintre ele.
Te voi învăţa primii paşi pe muzica libertăţii,
Îţi voi arăta drumul elegant al eternităţii,
Căci eternitatea se naşte din iubire
Şi noi iubim în viaţă pentru nemurire.
Eu te-am ales pe tine să îmi fii trăire,
Să-ţi dăruiesc din Soare o rază de iubire.
Doar eu îţi dărui totul şi nu îţi cer nimic,
Vreau doar să te iubesc încet, pic cu pic
Şi oricâte piedici în cale îmi vor apărea
Să ştii că numai tu eşti iubirea mea.
Poate nu îţi e uşor astăzi ca să crezi
Încearcă totuşi şi nu o să pierzi
Poţi învăţa din nou să speri şi să visezi,
Poţi fi fericită şi prin iubire poţi să radiezi,
Căci ştii că eu voi fi mereu lângă tine
Umăr lângă umăr, atât la greu dar şi la bine
Şi te mai rog fată frumoasă să nu uiţi niciodata ceva:
“O inimă bate pentru inima ta!”

Numai tu...

De ce indiferent ce gând mă duce la tine?
De ce toate chipurile seamănă cu tine?
De ce tot ce scriu e numai pentru tine?
De ce numai alături de tine mi-e bine?
Toate astea au un singur răspuns:
Tu în taina inimii mele ai pătruns!
Şi te simt acolo într-un loc aparte
Eşti o fila scrisă în a destinului carte,
Destinul acesta ce nu ţine cu mine
Căci astăzi încă sunt departe de tine
Şi oricât mi-aş dori, şi-aş face pt tine,
Toate-mi par a fi fapte prea puţine
Şi mă chinui singur, şi tot mă gândesc
Oare unde-i clipa în care greşesc?
De ce ti-e teamă azi să îmi vorbeşti
Nu-ţi fie frică, nu poţi să mă răneşti
Am trebuință de privirea ta, am necesitate de tine
Căci fără tine nu pot trăi, nu pot să mă simt bine
Te vreau lângă mine, să-mi fii mereu aproape
Să putem trece prin clipa care ne desparte.

Surâsul gândului tău

Gândul ce azi mă străbate
La uşa inimii mele bate
Şi trăieşte, zvâcneşte
Inima mi-o încălzeşte.
Acel gând minunat
Ce din nou l-am învăţat,
Ce îmi dă aripi să zbor,
Ce mă-ncântă cu-n fior,
Ce mă duce departe
Străbătând clipe deşarte,
Cel care din intuneric face lumină
Şi din vremea rea face vreme senină,
Ce mi te aduce aici aproape
Atunci când simt că eşti departe,
Este gândul fără de care ziua nu are culoare,
Noapte nu mai poate fi odihnitoare.
Este chiar surâsul tău excluzând de care
E noapte-ntunecată chiar în ziua mare.

jhonnyi19 · Poet Data inscrierii: 15/Iun/2010 Mesaje: 3

ATUNCI CÂND CUVINTELE DOR

Nu ştii cât mă dor aceste cuvinte,
Nu ştiu de ce te am în minte,
Nu ştiu de ce mi-am pus siguranța în tine,
De ce nu m-am gândit ce va fi mâine.
Nu mai am vigoare să mai cred,
Vreau doar în lumea mea să mă pierd,
Unde nu fac nimic greşit,
Unde am dreptul să fiu iubit.
Vreau să uit de tot ce mă înconjoară,
Să renunţ la tot ce mă doboară,
Când credeam că am ajuns la mal
Mă înec şi iar dispar.
Nu ştiu nici ce să mai zic
Căci oricum nu reuşesc nimic.
Toate drumurile sunt închise,
Nu am dreptul nici la vise.
Când credeam că pot visa,
Mi se frânge aripa
Şi sunt din nou jos, şi sunt distrus
Cred că nu mai e nimic de spus.
Încep să nu mai înţeleg această lume
Incepe să îmi fie frica de bine
Nu reusesc să mă regăsesc
Nici nu stiu de ce trăiesc.