SPERANTELE VIETII 2010

George Pena · Moderator Data inscrierii: 16/Iun/2009 Mesaje: 3

George PENA

George Pena s-a născut la 25 noiembrie 1939 la Drăgăneşti-Vlaşca.

● Studii universitare – Facultatea de tehnologie chimică şi Facultatea de ziaristică.

● Poezie în: Teleormanul literar, Suplimentul Teleomanului, Informaţia Teleormanului, Meandre, Placebo, Singular.

● Publicistică (ştiri, reportaj, interviuri, raid-anchetă) în: Teleormanul, Placebo, Singular.

● Profesor la Şcoala generală Moşteni (1964-1968), la Şcoala generală Botoroaga (1976-1980), la Liceul Drăgăneşti-Vlaşca (1980-2003).

● Director de cămin cultural la Drăgăneşti-Vlaşca (1968- 1976 ).

Membru al Colegiului director al revistelor literare “Placebo” şi “Singular”, între anii: (1995-2003).

● Debut editorial: ,,Seducţie în porţii egale”, poezii, Editura Euro Vida M., 1997, 64p.

● A doua carte de poezie: ,,Reverenţele pelerinului”, Ed. Euro Vida M.,1999, 64p.

● A treia carte de poezie: ,,Risipitorul de lumini”, Ed. Euro Vida M., 2001, 72 p.

● A patra carte de poezie: ,,Dezintegrări sentimentale”, Ed: George Vlaşca, 2004, 120 p.

● A cincea carte de poezie: ,,Triumful iubirii”, Ed. George Vlaşca, 2005, 156 p.

● Inclus în: ,,Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor teleormăneni”, lucrare scrisă de Stan V. Cristea, Alexandria, Ed. “Rocriss”, 2005.
● Un volum de epigrame şi poezie satirică "Amuzare şi oroare", Ed. George Vlaşca, 2008, 80 p.
. A şaptea carte de poezie: "Prezent maladiv", Ed. Tehnoprint G.P., 2010, 11o p.

AŞA AM FOST EU

Tot încropind
la poezii mereu,
am ajuns
în alt Paradis;
pentru mine
n-a fost greu,
probabil
aşa mi-a fost scris.

Mă şi văd
poetul norocos,
aşa
m-ajută Dumnezeu;
mă îngân
cu rime fabulos
şi câştigul
rămâne al meu;

dintotdeauna,
aşa am fost eu.

EU AM AFLAT...

Eu am aflat de mult
ce înseamnă glia
şi n-am trădat-o,
niciodată, pentru bani;

mi-a fost mamă scumpă,
aici în România-
eu am aflat de mult
ce-nseamnă omenia.

Viaţa clocoteşte
şi-mi păstrează armonia,
în graiul de la şes
mi-au înflorit atâţia ani;

eu am aflat de mult
ce reprezintă cârdăşia
şi sufletu-mi lăcrimează
de-atâţia hoţomani.

PREZENT MALADIV

Drumul către iubire

este departe…

pe cer, tot cade

câte-o stea;

degeaba avem

oameni cu carte

şi creiere pentru ştiinţă

şi arte;

Tarele minciunii,

ne tot despart,

vâltoarea vieţii,

devine grea;

suntem amăgiţi

cu iluzii deşarte,

speranţa, azi,

are zile numărate;

ca la noi,

la nimenea…!

DESPRE POEŢI…

Despre poeţi

nu se mai ştie nimic,

neiubirea

îi întristează, uneori,

gloria pentru ei –

un pronostic –

drumul lor,

presărat cu nimic.

Viaţa le-a fost,

un veşnic inamic,

trăiesc cum pot,

cu capul în nori;

perpetuu amărăciuni

îşi dedic,

despre poeţi

este greu să prezic;

cu fiecare zi,
se-apropie de dric.

ŞI FII AŞA...

Şi fii aşa...
un Domn de onoare,
lumea să te-admire

ca pe zeii mari;

suportând prostia
cu fabuloasă îndurare,
să fii aşa...
un Domn fără blamare.

Încălzeşte-ţi singurătăţile
sub flagelare,
indiferenţa bolnavă
a oamenilor avari;

şi fii aşa...
un Domn în neuitare,
lumea să te iubească
cu drag şi încântare.

ÎN VIAŢĂ...

În viaţă, numeroase pierzi, încet, încet,
Când unii, azi, nu te-apreciază;
Cu oameni răi, ce gândesc lent,
Sub soare, cine mi te consolează?!

Nimeni nu pune preţ pe un poet,
Iubirea însăşi mai derutează;
În viaţă, multe pierzi, încet, încet,
când unii, azi, nu te-apreciază.

Clipe aduc în suflet doar regret,
Nici chiar cinstea nu contează;
Tot ce-i searbăd, triumfează
Şi îmbătrâneşti în mod discret;

În viaţă, multe pierzi, încet, încet.

AM MAI URCAT…

Am mai urcat o treaptă în lirism,

M-am apropiat de voi, de ţel;

Îmi păstrez şi azi, unicul romantism,

Speranţa mea şi spiritul rebel.

La umbra altora nu stau vreodată,

N-am fugit de ironia vieţii;

Truda mi-o asum şi azi curată,

Urc spre culmi, ca zorii dimineţii.

Şi azi şi mâine, inima-mi palpită,

Şi-mi adugă impulsuri tinereşti;

Existenţa mea, mi-o declar fericită

Şi urc, şi urc, prin anii bătrâneşti.

Mă tot aşteaptă împliniri pe măsură,

Şi vreau iubirea să n-o înşel;

Nu păstrez în mine, invidie sau ură,

Eu, poeziei, mă dărui tot la fel.

MAI JOS...

... pe vale,
lângă baltă
privesc cişmeaua
şi o fată,

Un susur cristalin
mă tot încearcă,
abia se-aude apa
ca o şoaptă.

Iubirea mea
m-adună toată
ca şi apa
din cişmea,

mai jos pe vale,
lângă baltă
e cişmeaua
şi copilăria mea.

ATĂ, AM SOSIT

Sărut mâna, mamă,
iată, am venit,
sufletul meu
parcă se destramă;

sublimat în durere,
trist şi biruit,
răscoliri şi fiori,
azi, m-au năucit.

Plângând în gând,
te-am sărutat uimit,
citind în ochii tăi
hidoasa boală;

Sărut mâna, mamă,
George a sosit,
şi sufletul lui
ţi-l pune-n palmă.

N-AM OBOSIT...

Eu n-am obosit
de-atâta drum,
mi-e dor
de rima preţioasă;

stau rătăcit
printre voi şi-acum
şi cânt, şi cânt,
noi ţeluri îmi asum.

Cu setea nestinsă
şi reverii duium,
din poezie,
eu, mi-am făcut şansă;

uite, n-am obosit
de-atâta drum
şi mi-e dor
de poezia frumoasă.

URĂRI PORTOCALII

Sănătoşi să fiţi
şi fericirea să v-aline,
vă urez azi
de la această tribună;

am să reduc salarii
şi pensiile mâine,
sănătoşi să fiţi,
şi să trăiţi ca mine!

Sunt cu voi
şi mie asta îmi convine,
logica mea aleasă,
n-o să indispună;
sănătoşi să fiţi
şi să trăiţi bine!
Vă strâng la piept
de la tribună.

HOBBY

Vrăjeşti
şi mă tot încânţi din greu,
m-atragi
ca un curcubeu pe cer;

îmi eşti flacără
în destinul apogeu
şi sufăr
şi mă respingi mereu.

Ca zefirul mă bucuri,
ori ca Orfeu,
mă înfloreşti
cu dorul cel sever;

vrăjeşti
şi mă tot cerţi din greu,
tu, dulce poezie
a sufletului meu.

CE PRĂPĂD DE VARĂ

Ce cald,
ce prăpăd de vară;
un Soare de foc
se lăfăieşte

în vale, pe baltă,
în fiecare seară
îşi caută graurii,
odihna necesară.

Şi cucul
cântă jalnic peste ţară,
parcă natura
nu ne mai iubeşte;

ce cald,
ce prăpăd de vară
şi, a sărăcie,
câmpia duhneşte.

CU OCHII TĂI BLAJINI

Mă ameţeşti cu ochii tăi blajini
Şi sânii prăvăliţi, duios, afară;
Este cald…Şi-acum e plină vară,
Suntem la mare, tineri şi senini.

Privesc pe furiş şi tu suspini...
Abia surâzi ca prima oară;
Mă ameţeşti cu ochii tăi blajini
Şi sânii prăvăliţi, duios, afară.

Te am în braţe şi simt prin mâini,
Trupul tău gol, ce mă-nfioară;
Dorinţa ta, azi, mă tot doboară
Şi mă ameţeşti cu ochii tăi blajini.

MI-E DOR...

Mi-e dor cumplit în astă seară,
Astă seară am să vin la tine,
Afară nu e iarnă şi nici vară,
Mi-e dor de tine, în astă seară.

Mi-e dor de-o seară cu cocori pe cer,
Cu cocori şi tulburătoare zări;
Mi-e dor de tine şi, încă, nu disper,
Mi-e dor de-o seară cu cocori pe cer.

Mi-e dor de tine-n astă seară,
Mi-e dor cumplit, un dor sever,
Mi-e dor de castanii de sub cer
Mi-e dor de-o seară ce-nfioară!

ÎN VLAŞCA…

În Vlaşca mea sunt fete multe

cu ochi frumoşi, cu buze dulci,

nu poţi noapea să te culci,

sunt tinerele, dar şi adulte-

în Vlaşca mea sunt fete multe.

Cu ochi frumoşi, cu buze dulci,

mergi cu drag în zori pe glie,

cu sufletul plin de poezie;

de le superi, poţi s-o-ncurci

cu ochi frumoşi, cu buze dulci.

Mergi cu drag în zori pe glie,

ştiu de glumă, tandreţe aleasă,

pe una mi-am făcut-o mireasă

şi mi-e muză şi-n poezie

de merg cu drag în zori pe glie.

ÎMI TOT VINE...

Îmi tot vine să cânt şi să ţip,
Să ţip de plăcere că exişti;
Eşti feerie pe-acest pământ
Cu ochii tăi calzi, optimişti.

Pomii în livezi au ajuns flaute,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Grânele s-au trezit să se clatine,
Iar câmpia e linşată de cicori.

Mai ieri, tu alergai sub soare,
În rochia ce-o fluturai în vânt;
Cu mâinile vroiam să te prind,
Să te strâng în braţe, să te-alint.

Mereu îmi vine să cânt şi să ţip,
Pădurile s-au schimbat în viori;
Cândva alergai, chiuind sub soare,
Azi, îmi strângi în suflet fiori.

TU NU POŢI...

Toată lumea spune că eşti frumoasă,
Că eşti aceeaşi, frumoasă şi cochetă;
Eu te recunosc şi de misterioasă
Când vrei să fii, uneori, discretă.

Toată lumea spune că eşti frumoasă,
În trupul tău sângele spumegă;
De multe ori eşti timidă, retrasă,
Inima în mine, ce să înţeleagă?!

Ce rapid s-a dus şi tinereţea noastră,
Ca o noapte de vară trecu;
Ca o noapte de vară albastră
În care ne-am cunoscut, eu şi tu.

Mâine sau poimâine vom fi bătrâni,
Nişte bătrâni înţelepţi şi cuminţi;
Degeaba pe tine te fac să suspini,
Tu, niciodată, nu poţi să mă minţi!

ATÂT DE MULT…

Atât de mult îmi placi,
că am uitat de mine,
nici nu mai ştiu ce fac
şi voi muri, de-atâta bine;

A inimii bătaie,
cu greu se mai abţine,
atât de mult îmi placi,
că am uitat de mine.

Sunt, totuşi, tulburat
şi însetat de tine,
mereu, privirile tale
converg duios spre mine;

şi-atât de mult îmi placi,
mă simt atât de bine,
că nu mai ştiu ce fac-
uscată-i inima, în mine.

NU TE-AM ŞTIUT…

Nu te-am ştiut bătrân, dragă poete,

nici la numărătoarea inversă,

tânăr pururi, trăiai fără regrete,

pe câmpii ce aşteptau aversă.

Cu tâmpla colilie, prin soare mereu,

îngânai rugăciuni lipsit de blesteme,

erai un sfânt, ducându-şi crucea din greu

cioplind o viaţă, poeme şi poeme.

Vorbeşti cu tine însuţi doar în şoapte,

să nu îţi tulburi liniştea gliei,

ţi-a fost clipa, numai iubiri în nopate,

şi tu, un munte, în ţara poeziei.

Şi iată bătrâne, un alt mileniu,

şi încă nimeni nu-ţi face statui,

nu doreşti să fii mai sus c-un geniu,

şi nici jinduire la steaua nimănui.

Nu te-am ştiut bătrân, dragă poete,

livezile fără frunze, par triste,

de-o viaţă ţipă-n tine, foamea de sonete

şi lumina acestei toamne optimiste.

George Pena · Moderator Data inscrierii: 16/Iun/2009 Mesaje: 3

Bustul tău
e mândru soare,
şi tăceri şi chiar uimiri;
e miros
ameţitoare,
un oftat...
nedumeriri.

Ieşi în prag
şi iscodeşte,
lasă-mă
să te sărut;
toată lumea
te doreşte
eu rămân
un surdo-mut.

Bustul tău
e mândru soare,
toată omenirea
te doreşte;
e mireasmă
ameţitoare,
e ceva
ce nu sfârşeşte.
[/u]

Mihai LEONTE

Poetului George PENA

la aniversarea a 70 ani

Poetul rămas mereu la sat,
Scrie despre plugul la arat!

Poetul care cânta glia,
Mai ceva ca ciocârlia.

Poetul care cântă dorul,
Îşi iubeşte intens poporul.

Poetul cel trecut prin greu,
Este azi prietenul meu.

La mulţi ani îţi spune Mihai LEONTE
25 noiembrie 2009

***
Va invit la aceste evenimente:

http://agathe.ning.com/events

http://axiome.ning.com/events

http://mihai419.ning.com/events
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

George Pena · Moderator Data inscrierii: 16/Iun/2009 Mesaje: 3

AM SĂ-ŢI SCRIU…

Am să-ţi scriu poezia
cea mai frumoasă,
căci te iubesc,
fiind cea mai dulce femee;
voi căuta şi rima, rară, preţioasă,
voi scoate ritmuri noi
din orice idée.

Am să-ţi scriu poezia
cea mai frumoasă,
tu eşti soare şi stea,
şi mugur gingaş,
tu mi-aduci
şi ritmarea duioasă,
şi zborul mitic,
şi chiar nărăvaş.

Am să-ţi scriu poezia
cea mai frumoasă,
însăşi speranţa,
ne adună la infinit;
hipnotizat
de aceeaşi doamnă riguroasă,
sufletu-mi arde înalt,
de un dor ivit.

George PENA