SPERANTELE VIETII 2010

Georgeta · Moderator Data inscrierii: 16/Iun/2009 Mesaje: 25

,,Ce-i viaţa mea?” - mă-ntreb cu-amar:
„Să fie veşnic un coşmar?”
Îmi pun într-una întrebări,
Privind cu ochii-n patru zări.

De ce îmi e sufletul gol?
De ce mi-e teamă c-am să mor?
Aş vrea să pot da un răspuns,
Dar totu-n mintea mea-i confuz.

E mult decând tu ai plecat,
Şi sufletul mi-e-nstrăinat,
Că nu mai sunt cea care-am fost,
Azi, viaţa-mi pare scutit de rost.

Te voi iubi, cât voi trăi,
Dar... ce n-aş da, aici... să-mi fi!
Astăzi, nici eu nu înţeleg,
Din viaţă ce pot să aleg...

Tristeţile mereu mă dor
Şi, fără tine, mi-e că mor.
De mult, trăit-am un coşmar
Şi, de atunci, mereu tresar.

Mi-e greu de îndată ce eu te-am pierdut
Şi plâng din ce în ce mai mult...
Te strig mereu, dar... ce folos...
Nu prea mănânc, dorm foarte prost

Şi, cât de mult m-am chinuit!
Dar, nimeni nu m-a auzit.
Lacrimi pe-obrajii mei au curs,
Suspinele mi le-am ascuns,

Durerea din sufletul meu,
Mi-o ştie numai Dumnezeu!
Când eu plângeam, El m-auzea
Şi suferea, când mă durea.

Când viaţa mea era un chin
Ştiam că de la DESTIN.
Şi, când sufletul mi-era gol,
Iisus nu m-a lăsat să mor.

Mereu cu mine El a fost,
Chiar de-am trecut peste un post.
Am suferit profund, cândva...
Dar, mâna Lui mă ocrotea.

Ştiu, însă pentru ce-am trăit:
Azi, prin copii m-am împlinit!
Sunt mândră de copii mei!
Doamne, să ai grijă de ei!

Mi-a fost cândva îndeajuns de greu.
Azi, L-am găsit pe Dumnezeu!
În El, eu am găsit răspuns
Şi, sufletul mi l-a pătruns.

Răspunsul este Dumnezeu;
El ne fereşte de mai rău.
Cu mine, EL a fost mereu,
La bine, dar mai mult la greu.

Şi, pe copii i-a ocrotit;
Azi, visul mi s-a împlinit!
Copiii sunt la casa lor
Şi mie-mi sunt de ajutor.

Mi-au dăruit şi nepoţei,
Tot EL mi-are vigilență de ei.
De-aceea, azi îi multumesc!
Că ne veghează, că trăiesc!
Georgeta - Craiova octombrie 2000