cosmacpan Poet


Data inscrierii: 10/Aug/2009 Mesaje: 12 Localitate: Constanta
|
Trimis: 15/05/2010 22:48 Titlul subiectului: Din casa bunicilor |
|
|
...astăzi nimic
“nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit,
nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină”
ce-i Bună, ce s-a-ntâmplat?
nimic, ce să fie.
s-a cutremurat temelia timpului
şi m-au năvălit amăgirile trecutului…
aşa era ea, pentru indiferent ce nimic avea câte un răspuns pus deoparte
şi totodată, numeroase taine le-mbrăca cu haine de nimic
ea m-a-nvăţat cum să-mi zidesc lacrimile ca să nu dea nimic pe-afară
să las mici nimicuri să se-avânte pe aripi de lumină
şiu să-mi învălui bucuria cu aburii nimicului.
cât ăi să fi nimic din ce te-nconjură nu trebuie să te smintească
şi să te tulbure
pentru că noi toţi vom fi alături, ziduri şi zidire
aplecându-ţi talerul înfaţa Lui
şi izgonind toate grijile
toate nimicurile ce-ţi încălzesc sufletul
să le ascunzi în tainiţe
adânc în străfundul fiinţei căci numai ele
la vreme de iarnă te-or mai încălzi
ele, toate nimicurile, se strâng într-unul
te ia în braţe şi te leagănă ogoindu-te
ţine-te departe de rele
şi nu te-ncrede prea mult în lume
că-i ca pasărea de curte, scurmă-n suflet
şi ciugule tot ce mişcă şi străluce
şi nu se vor lăsa până nu vor tăbărî asupra-ţi
luându-ţi tot, lăsându-te-ntr-o mare de nimic
abia atunci baielele sufletului se vor desface
şi toate nimicurile adunate
se vor revărsa
coperind pământul. _________________ "atata timp cat in fiecare din noi se mai ascunde un copil, inseamna ca nu-i totul pierdut" |
|