SPERANTELE VIETII 2010

justitiarul · Poet Data inscrierii: 17/Mai/2010 Mesaje: 18

Eu sunt doar un condei...

Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.

În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
Şi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.

Trecute prin genune
Şi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.

Eu m-am născut aici între cuvinte...

Eu m-am născut aici între cuvinte
Şi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.

Păcatul e că m-am născut în toamnă
Şi nu mai am din momentul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.

Am s-o alung cu stihuri şi poeme
Şi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am trebuință de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.

justitiarul · Poet Data inscrierii: 17/Mai/2010 Mesaje: 18

Mărire ţie... frumosule cuvânt.

Cum poţi să zbori, îndată ce aripile-s frânte.
Cum poţi să plângi, când lacrimi nu mai sunt.
Doar tu cuvânt, născut din vorbe mute,
Doar tu ştii asta. Frumosule cuvânt.

Tu ştii să mângâi şi suflet şi durere,
În faţa neputinţei nu te pleci.
Păduri de vise legeni în tăcere,
Dând amintiri curate, gândurilor reci.

Tu poţi să faci iubirea să ne cânte,
Tu poţi să dai durerii un alint.
Doar tu cuvânt, născut din vorbe mute,
Doar tu ştii asta. Frumosule cuvânt.

Să laşi pământului o floare...

Întoarce-al vieţii legământ
Atunci când lacrima te doare,
Crescută-n doruri de cuvânt
Să laşi pământului o floare.

Să nu laşi lacrima să plângă
Oricât de mult ai suferi,
Cuvântu-ar trebui s-ajungă
Şi plânsul lui te-o linişti.

Să nu laşi florile să moară,
Cu ele gândurile mor,
Ci seamănă-le să răsară
Printre cuvintele de dor.

Iar dacă lacrima mai doare,
Citeşte-ţi floarea din cuvânt
Să-ţi umple sufletul de soare
Şi n-ai să uiţi de legământ.

Să fii destin...

Tu ai fost scris cuvântului povară
Şi-n lutul greu destinul tău a fost.
Când sufletul din ceruri îţi coboară,
Plămada ta… pământului un rost.

Din lut în lut, prin vremuri să te treci,
Singurătatea lumii ucigând…
E drumul spre nemoarte şi spre veci,
Din lutul tău un altul renăscând.

Să te-adânceşti în timpul nevenit,
Împovărat de propria-ţi menire,
Printre pereţii lumii rătăcit…
Să fii destin, cuvânt şi nemurire.