SPERANTELE VIETII 2010

Georgeta · Moderator Data inscrierii: 16/Iun/2009 Mesaje: 25

Ce tristă sunt gândind că într-o zi,
Trandafirii plantaţi de mine pe alee
Vor înflori împreună de crini şi azalee,
În timp ce noi... nu vom mai fi!

Aceste flori scăldate în culoare!
Vor fi în vară, iar, umplute de floare.
Sigur, va fi şi frig, vor fi şi ploi,
Iar, seara se va lăsa multă răcoare.

Zi mai târziu zi, soarele o să răsară,
Şi păsările călătoare or să plece;
Anii se duc, căci vremea iute trece,
Noi, de-om muri, ne va fi crucea rece.

Cu toate astea, nu ştiu cum se poate
Ca-n unii oameni să crească-atâta ură,
Când moartea te pândeşte la cotitură.
Şi toaca strigă, atuncea îndată ce bate.

Ce se întâmplă azi? Ştiu, e de-nţeles
Ar trebui să ne rugăm toţi, mai des;
Să trăim frumos, să ne iubim unii pe alţii,
La fel de mult, cum se iubesc între ei, fraţii.
Georgeta - Craiova ianuarie 1997