Gheorghe Voicu
Poet
Data inscrierii: 06/Mai/2010
Mesaje: 20
Localitate: Bucuresti
|
 Trimis: 03/06/2010 04:31 Titlul subiectului: Arde dorul meu în miez de noapte |
 |
|
Arde dorul meu în miez de noapte
Prin frasini frunza fragedă foşneşte,
O bate vântul şi-o culcă la pământ,
În noaptea caldă dorul ars frământ,
Şi-un gând răzleţ prin văi călătoreşte!
Cărarea din pădure e umedă de ploi,
Îmi poartă paşii prin negură spre tine,
Mă scutur de-o înfiorare ce îmi vine,
Când mi-amintesc, iubito, de noi doi!
Se rupe creanga udă de apă şi de vânt,
Botează fruntea mea şi-mi spală faţa,
O clipă-mi trece prin minte toată viaţa,
De îndată ce nu mi-ai mai spus vreun cuvânt!
Ne-am rătăcit, la primul drum în cruce,
Pe-o altă potecea plecat-am amândoi,
Se scutură arinul de toamnă şi de ploi,
Nu ştim niciunul destinul unde duce!
Se-afundă în pădure ori iese-n luminiş
În posterior drumul se închide, iar pe loc
Nu poţi să stai şi cauţi dramul de noroc
Să-i bei nectarul. Şi urci mereu pieptiş!
Dar cupa ce-n mână o porţi este pelin,
Nu vrei să-l bei, dar dacă-ţi este sete,
Nu ai decât amarul care să te-mbete
Şi te usucă vântul ca-n stepă pe ciulin!
Gheorghe S. Voicu, Bucureşti, 29 august 2009
_________________
Gh_Voicu |
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
